Pentru că nu poți produce filme cu bătăi și pelerine la nesfârșit, Marvel Studios și Warner Brothers au abordat teme ceva mai ample în filmele lor. Practic, în ultimii 3-4 ani, filosofia din spatele personajelor a devenit deseori mai importantă decât povestea în sine. Deadpool 2 nu se obosește cu așa ceva, ci abordează o temă mai light (să avem grijă de copii) și basculează tone întregi de miștouri.
Ce mi-a plăcut la filmul ăsta e că a dat peste nas tuturor: de la studiourile de film, până la critici. Legat de ultimii, băieții ăștia au zis că Infinity War e nașpa pentru că trebuie să știi tot ce s-a întâmplat în restul filmelor din MCU ca să-ți dai seama ce se întâmpl în Infinity War. Ei bine, Deadpool bagă citate și referințe din universul Avengers de zici că împarte cu ei șaorme la fiecare schimb de tură.
Minusul cel mai mare al filmului este că Brolin nu prea a avut ce să dezvolte la Cable. Bine, mă aflu la 2 săptămâni după ce l-am văzut de 3 ori în pielea lui Thanos, unde pur și simplu încântă. Dar, pentru că tot vom avea un film X-Force undeva în viitorul apropiat, șansele ca Nathan Summers să fie dezvoltat sunt mari.
Așadar, mergeți să vedeți Deadpool 2, căscați bine ochii după referințe și cameo-uri și reveniți aici să-mi ziceți dacă ați râs până la lacrimi la scenele mid-credits.
Leave a Reply