Din 2000 încoace am mers la turnee finale din 8 în 8 ani, iar în 2008 am fost la niște Europene unde țin minte că olandezii s-au chinuit să nu ne bată prea tare. Dăm ceasul înainte și, după un final de campanie de calificări cam tras de păr, băieții lu’ tata Puiu merg să ne reprezinte în Franța, un loc de unde avem amintiri plăcute de la Mondiale și Europene. Bravo, băieți.
Însă e un lucru enervant la calificarea asta. Cu siguranță cineva de la TVR se va gândi să avem un nou imn al Naționalei de fotbal. De-ăla compus pe brânci, care va fi uitat la 5 minute după emisie și scandat de nimeni pe stadion. A fost cazul cu fiecare campanie de calificări sau participări la turnee finale și chiar nu înțeleg de ce trupele gen Iris se chinuie cu nimicuri de-astea, când singurul imn al echipei naționale care dăinuie peste ani este cel din ’98, când Hagi dădea călcâiul magic și Adi Ilie croșeta columbieni prin careu. Imnul e creat de Dan Constantin:
Leave a Reply