Au sărit interneții cu gura pe Auraș și Ciubotaru că au făcut pe nașparliii și au scris urât despre nenea Roger de la Pink Floyd. S-a spus că cei doi ar fi trebuit să refuze biletele de la agenție, însă știți voi cât de greu e să refuzi o agenție? Puteți voi dormi cu gândul că lăsați o cicatrice în speranța unui om de PR care vine la voi cu gânduri neprihănite? Nu știți? Păi vă spun eu cum e.
Era în preajma premierei filmului “The Dark Knight Rises”. Toată blogosfera fremăta în așteptarea deznodământului trilogiei pe care Nolan a dus-o spre perfecțiune. Moment în care primesc mail de la Matei, invitându-mă la premieră. Având în vedere că nu urmărisem primele două filme și nici n-aveam de gând s-o fac prea curând, l-am refuzat politicos. Motivația a ținut și de faptul că fac parte din tabăra Marvel, deci cu atât mai puternică intenția de refuz. Aveam să aflu că fac parte dintr-o specie rară, ciudată. Corect, nu mă dădeam în vânt după Batman-ul lui Nolan, deși un alt film de-ale sale, Memento, îmi place mult!
Îmi și imaginez rana lăsată în sufletul lui Matei… “există oameni care nu vor să se uite la Batman”, deci “some men just want to watch the world burn”. De aceea bloggerii nu mai refuză agențiile: în primul rând nu mai vrem oameni de PR traumatizați și nu vrem să fim considerați outsideri. Deci v-ați sincronizat Google Calendar?
Leave a Reply