“La dracu! Merge stick-ul ca naiba!” Încercam să asigur vizitatorilor o viteză a internetului cât de cât decentă, poate cei care veneau din provincie aveau nevoie să vadă mersul trenurilor. Pe vremea aia Vodafone nu avea cel mai tare internet cu cea mai tare acoperire, Orange nu avea cea mai mare viteză pe București, iar Cosmote nici măcar nu exista pe harta 3G-ului. Eram în ghereta mea improvizată, umblam pe la prize și băgam telefoane la încărcat, ridicând privirea de sub birou vedeam colege cum aleargă pe holul Facultății de Litere, încercând să răspundă întrebărilor primilor veniți.
La un moment dat sunt chemat într-o sală de la etajul 1, unde niște studenți de anul întâi discutau cu profesorul de laborator media. Trecusem prin aceeași etapă cu un an înainte și știam ce trebuie să facă cei de acolo. Nu prea știam ce caut eu în sala respectivă, însă profesorul mi-a pus scenariul în mână și m-a întrebat dacă e bun. Era. În esență era vorba de o rescriere a filmului “It’s all gone Pete Tong”, dar cu un personaj desprins din lumea muzicii electronice și aruncat în versurile lui Sting.
Cel care avea să îi dea viață lui Filip, punctul central al filmului, era Andrei, un tip cam cât mine de înalt, ușor tăcut, dar foarte pornit să ducă filmul la capăt. Am stat de vorbă destul de mult, mi-a spus cum ar vrea să iasă, care sunt etapele și cum vrea să fie produs. Am încercat pe cât posibil să nu adaug ideile mele, iar tot ceea ce am făcut a fost sprijinitul camerei, montajul și trimiterea produsului final către toată echipa.
“Andrei? Da… vine mereu cu căștile în urechi și stă în primul rând.” Și aici mă leg de primul motiv pentru care îl susțin pe Andrei. Un an mai târziu aveam să termin facultatea, iar Alex citea faimosul discurs, compoziție în care spunea despre mine:
Pe atunci nu eram încă prieteni, Mihnea nu avea încă PSP, Pandrea nu avea căşti wireless şi niciunul din noi nu avea restanţe.
De acolo până la subiecte despre pasiunea pentru muzică (deși vorbim de genuri diferite), capacitatea de a cânta la un instrument (deși iar sunt diferite) și discuțiile pe teme ce țin de cântat (el mai mult, eu mai puțin) n-a fost decât un singur pas. Ultima dată ne-am văzut în preajma absolvirii anului său.
Acum însă l-am văzut în repetate rânduri la galele X Factor Live, am fost în platou și l-am susținut de fiecare dată. Duminică a trecut de a 7-a gală și a ajuns printre primii cinci nume ale X Factor. Știu că are puterea de a ajunge în finală și de asemenea știu că își poate pune în valoare toate trăsăturile pentru a fi declarat factorul X. Mai sunt două săptămâni jumate până la marea finală.
Leave a Reply