Ieri intru în Flanco Unirii să ridic o livrare de la eMag și, cutreierând interminabilul traseu către punctul de livrare am observat un individ inedit: îndesat, tras la sală, guler ridicat, fin observator al modelelor GSM expuse. Asta s-a întâmplat în câteva secunde, mai ales că eram grăbit să ajung în altă parte. Ajuns la biroul eMag aștept cuminte să îmi vină rândul, timp în care îl observ pe individ cerând informații la biroul de credite Cetelem. N-am reușit să înțeleg prea bine ce vrea, însă tanti de la biroul de credite a vorbit mai tare și a spus:

Deci ce vreți dumneavoastră are o valoare în jur de 25 milioane, da? Atunci nu e o problemă cu un salariu de 7 milioane.

În momentul respectiv m-am gândit la suma de 7 milioane, 700 lei noi. Ce poți face cu ei în orașul ăsta? Că se duc repede asta se știe, dar cum poți să îți asiguri un trai decent cu suma asta? Individul a părut fericit că a primit un accept verbal din partea celor de la Cetelem, a luat voios o cerere de acordare de împrumut și a plecat (îi mai trebuia cartea de muncă).

Aparent criza încă nu a venit.

PS: Am lucrat ca reprezentant al Cetelem și poveștile pe care le-am auzit de la persoanele care nu puteau să-și plătească ratele ar fi bune de un roman psihologic.
foto via


Dan Pandrea

Common sense owner. Electronic music, photography and tech.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.