Soso a dat dovada de generozitate extraordinara si mi-a imprumutat cateva zile PSP-ul lui. Motivul pentru care am dorit sa-l testez este dublu: acasa am un PS3 si jocul care venea cu consola portabila era God of War: Chains of Olympus.
Am jucat toate cele trei editii ale seriei GoW pe PS3, pe primele doua chiar le-am terminat, jocul impresionandu-ma foarte mult. Asa ca, este de inteles ca de la versiunea portabila am avut mari asteptari. Dar sa o luam pe rand:
Consola este versiunea 2000, culoare argintiu. M-am obisnuit repede cu ea si dupa doar doua minute apasam pe butoane fara sa verific cu privirea. Ecranul este suficient de mare pentru a reda detaliile, desi la ce rezolutii se folosesc astazi, am putea spune ca este destul de mica. Interfata este imprumutata de la fratele mai mare si respecta aproape toate trasaturile versiunii complete.
PSP stie sa redea fotografii, muzica, video, sa citeasca pagini de internet, sa asculte radio online si (mai ales) sa-ti ocupe timpul cu jocuri extraordinare.
Sectiunea de fotografii este cat se poate de simpla: incarcate in folderul destinat imaginilor, PSP-ul iti va arata fara probleme pozele din vacanta sau din timpul cand te intalneai cu prietenii si faceati una mica in retea cu PSP-urile.
Muzica este redata iarasi fara probleme de catre PSP. Melodiile pe care le-am transferat au fost atat in format MP3, cat si AAC. Cateva vizualizari, optiuni de shuffle si repeat (inclusiv de la punctul A la B) si o interfata intuitiva. Singurul lucru de care am fost dezamagit a fost lipsa unui graphic equalizer, dar, avand in vedere ca nici PS3 n-are asa ceva, acest minus pare de inteles.
Rezolutia de 480×272 limiteaza destul de mult calitatea video. Pixelii se pot vedea cu ochiul liber pe ecranul de 4.3 inch, rezultatul final nefiind chiar placut. Densitatea pixelilor este tot ceea ce conteaza azi: HTC se foloseste de 800×480 pixeli pe 3.7 inch, Nokia de 640×360 in 2.9 inch, Apple de 960×640 in 3.5 inch. Deci se poate. Ultimul lucru care se zvoneste prin targ e ca Sony Ericsson ar vrea sa scoata un telefon Android capabil de a rula jocuri PSP.
Trebuie sa tinem cont de faptul ca PSP este o consola de jocuri, a fost gandita pentru asa ceva, asa ca rezultatele se vad imediat: pe God of War n-am avut niciun fel de problema cu vreun buton pus aiurea sau joystick-ul. Grafica este foarte buna, FPS-ul la fel, iar sunetul care insoteste jocul este suficient de tare astfel incat sa auda toti colegii de apartament ce te joci. Mainile nu mi-au obosit si am reusit sa termin jocul in doua zile.
La capitolul internet trebuie sa ma declar dezamagit, din cauza unui browser saracacios, invechit, dar si din cauza metodelor de introducere a textului.
Drept urmare, daca ce va intereseaza este sa va omorati timpul prin jocuri cu o grafica foarte buna, PSP este exact ceea ce va trebuie.
In articolul urmator voi spune daca mi-as cumpara PSP-ul.
Leave a Reply