M-am intors in Buzau cu autocarul dupa o foarte indelungata perioada de timp cand m-am bazat pe CFR. Cu autocarul e oarecum mai bine: nu se sta in picioare, nu vine supracontrolul, nu vin cersetori, nici vanzatori de apa, bere, sucuri, seminte baietii, nici vanzatori surdo-muti.
Partea mai putin reusita a acestui tip de transport este lipsa autostrazilor. E85 e un drum relativ bun daca esti atent si nu mergi ca descreieratul, dar faptul ca taie fiecare satuc il face foarte enervant… nu la fel de enervant precum lipsa a doua benzi intregi pe sens, dar asta este alta poveste.
Fiind constient ca o sa stau aproape doua ore intr-un autocar, am decis sa nu-mi mai iau castile si sa aud ce se da la radio. In afara de ultima bucata de drum, soferul a lasat radioul setat pe ZU. Dupa o jumatate de ora de drum ne aflam la iesirea din Afumati, in urma melodiilor ascultate dandu-mi seama ca muzica de club de la noi, in marea ei majoritate, e ca jocul acela cu scaunele mai putine decat oamenii. In jocul respectiv, intotdeauna este un scaun mai putin decat participantii la joc, oamenii trebuie sa danseze/ o arda aiurea pe langa scaune iar atunci cand bate gongul sa se repeada catre unul.
Mi-am dat seama ca asa este si in cazul mainstream-ului romanesc: toti danseaza pe ritmuri de popcorn (care, intre noi fie vorba, e destul de usor de obtinut) si se inghesuie pe niste scaune sub forma de Radio ZU, Kiss FM, Radio 21, Pro FM si alte posturi cu target pe populatia tanara.
Leave a Reply