Dau citire de pe site-ul Coaliției pentru Familie, secțiunea “Necesitate”:

Familia întemeiată pe căsătoria dintre un bărbat și o femeie este singura relație interumană ce asigură mediul propice nașterii, creșterii și educației generațiilor viitoare. 

Aici trebuie combătut. Oamenii ăștia cred că doar forma clasică de familie poate gestiona cu succes aducerea pe lume a unei ființe, creșterea și educația ei. Păi dacă vorbim strict despre o familie homosexuală formată din două femei, nașterea este cât se poate de posibilă. Ceea ce mie-mi întărește ideea că toată teama asta de homosexuali este îndreptată către bărbatul homosexual și de ideea că ar putea corupe alți bărbați heterosexuali*. Ceea ce nu s-a dovedit până la acest moment.

Având ideea ferm întărită că doar o femeie și un bărbat pot educa corespunzător un copil, mie îmi apare o altă idee pe radar – un soi de familie ariană. La fel ca băiatul ăla simpatic care n-a reușit să ajungă artist, Coaliția pentru Familie, cel puțin din perspectiva mea, privește familia homosexuală ca pe o entitate inferioară, nedemnă de a ocupa acest mândru spațiu carpato-danubiano-pontic. Felicitări! Ați absolvit prima lecție de fascism!

Și tocmai din acest motiv un referendum pentru schimbarea unui cuvânt din Constituție este în cel mai bun caz inutil și în cel mai rău caz dăunător.

Nu cred că acceptarea căsătoriilor homosexuale va duce la o explozie demografică a persoanelor care se iubesc cu alte persoane de același sex. Totodată, nu cred că homosexualii vor ajunge să-i oblige pe preoți să oficieze slujbe de cununie. Încă nu-i cred ipocriți.

Nu în ultimul rând, cred că toată lumea are dreptul să își caute fericirea. Respectând legile, fericirea unui homosexual nu are cum să-mi aducă nefericire.

Deci da: stau acasă.

*Aici se poate citi și în cheia “dacă mă corupe și îmi place?”

Photo by Andreas Weiland on Unsplash