Nu credeam că o să dau de vreun loc care să mă încânte atât de mult încât să scriu pe blog. Nu mă înțelegeți greșit: Buzăul nu este un oraș în care să găsești locuri în care să te bucuri în liniște sau confort de o masă. Dacă nu e fum de țigară, e muzică foarte tare sau servire foarte slabă.
Norocul a făcut ca toate locurile care se aglomerează extrem de repede să nu mai poată primi clienți, așa că am ajuns la Casa Berarilor. Amplasarea restaurantului nu este chiar fericită, mai ales că, din câte îmi aduc aminte, funcționează pe locul unui fost magazin de mobilă, în fața Casei de Cultură a Sindicatelor.
Cu toate astea, Casa Berarilor a reușit să ofere toate lucrurile pe care le caut într-un loc în care mă duc să stau pe scaun și să beau sau să mănânc: muzică pe fundal, aerisire decentă, ospătari atenți și mâncare bună. Și, fiind vorba de Buzău, prețul este adaptat locului, aka foarte departe de ceea ce se găsește în Centrul Vechi al Capitalei.
N-am apucat să le văd baia, să mă conving până la capăt că Buzăul poate oferi un loc decent pentru cei care pur și simplu caută un loc în care pot lua masa fără să fie deranjați de factorii enumerați mai sus. Însă e un început pentru un oraș în care îmi petrec câte un weekend pe lună.
Leave a Reply