M-am întors în Provincie cu gândul de a pune pe picioare calculatorul vechi. În plan aveam niște RAM nou și un HDD mai bun decât râșnița actuală. Cum Buzăul e un oraș care în weekend, după ora 2 doarme profund, m-am gândit că n-o să găsesc ceea ce-mi trebuie.
Surpriză: am găsit tot ceea ce-mi trebuia: 1GB RAM DDR 400 și un convertor IDE-SATA (nu contează că mai târziu aveam să descopăr că placa de bază are totuși port-uri SATA). M-am pus pe lucru: am instalat repede RAM-ul, am văzut că este detectat de calculator și m-am pus pe dezasamblat una bucată HDD extern Western Digital de 500GB.
Desfac hard-ul, il montez cu tot cu convertor pe port-ul IDE (inițial ocupat de hard-ul vechi), conectez un USB cu Windows și repornesc. Mândru că bootează în setup las toate minunățiile să se încarce și aștept să fac niște partiții, care partiții nu s-au mai întâmplat pentru că hard-ul nu era de găsit. Bun! Forumuri, site-uri, drivere și update-uri de BIOS. Degeaba. Apoi am văzut că totuși am niște port-uri SATA. Tot degeaba. Am stat o zi întreagă (vreo 15 ore) și am ajuns la concluzia că nu voi schimba hard-ul.
În dimineața asta m-am gândit să încerc mai în glumă cu hard-ul de 2.5″. L-am scos din rack, l-am conectat în SATA și Windows mi l-a văzut imediat. Există o lege a lui Murphy care spune cam așa:
Când cauți o soluție e mai bine să te uiți mai întâi sub nasul tău.
Drept urmare am decis să las HDD-ul de 2.5 acasă și să pun Windows-ul pe el. Dăcât vreo 20 ore de frecat duda pe lângă calculator și un convertor IDE-SATA cumpărat absolut degeaba.
Voi cum v-ați petrecut weekend-ul?
foto via
Leave a Reply