Am zis să nu scriu de la anunțul transferului din vara trecută, să-i dau francezului o șansă. Bine că am așteptat, că următoarele rânduri vor fi cu atât mai justificate.

Problema Barcelonei are originile în loja oficială, unde Bartomenu a trecut La Masia pe plan secund și a început să spargă bani pe nume care ar ține atenția asupra clubului. După plecarea lui Neymar, conducerea s-a comportat ca o găină cu capul tăiat. A dat banii pe Dembele, apoi pe Coutinho, ambii niște dezamăgiri, deși motivele sunt diferite.

Apoi a urmat telenovela cu Griezmann. Era mare forfotă în vara lui 2018, dar francezul a ales să mai rămână un an la madrileni. Un an mai târziu, Barcelona a cheltuit €120 milioane, cât clauza de reziliere pusă de Atletico. Așadar, pe ce a dat Barcelona banii?

La prima vedere, pe al optulea marcator din La Liga în sezonul 2018/2019. 15 goluri într-un sezon în care Girona a retrogradat, dar a dat al cincilea marcator al ligii, Christian Stuani, cu 19 goluri. By the way, în liga a doua spaniolă, jucătorul din Uruguay a mâncat cărbuni și deja are 23 de boabe.

În Champions League, Griezmann are în acest sezon două goluri și o medie de un șut pe poartă. Cu asemenea cifre, suma de €120 de milioane este departe de a fi justificată. Sigur, aș putea vorbi până mâine despre cât de prost a jucat echipa din punct de vedere tactic în ultimii doi ani, dar uite că Suarez, tot atacant și accidentat de vreo lună, are mai multe goluri în campionat și UCL decât francezul (11 și 3, respectiv 9 și 2).

O șansă ca Bartomeu să deschidă naibii ochii a venit odată cu transferul de avarie a lui Martin Braithwaite, jucător care a costat €20 de milioane și deja e mai activ decât Griezmann. Pe partea cealaltă a atacului Fati primește mai multe minute, iar aseară au lipsit câțiva centimetri să-și pună numele în statistica pasatorilor de gol. Cert este că ambii jucători sunt definiți de un singur lucru: foamea de a impresiona, deci de a marca. Ceea ce cred că nu se află la baza jocului lui Griezmann.