Barcelona 2011

I’m back, cu bateriile încărcate și gata să vă povestesc cum a fost în Barcelona, cum sunt oamenii și, binențeles, ce prețuri găsiți acolo.

Cu toate astea ai ceva de suferit până ieși din țară, mai ales dacă decolezi de pe aeroportul Băneasa. Cu o jumătate de oră întârziere la decolare, avionul a reușit să recupereze timpul și să aterizeze la timp pe El Prat.Încă de la aeroport îți dai seama că peisajul s-a schimbat mult: pe lângă aeroportul uriaș, unde aterizează un avion o dată la 3-5 minute și decolează tot în același interval, autostrăzile ce înconjoară Barcelona îți spun că spaniolii n-au stat degeaba în tot acest timp și au asfaltat în draci din fonduri europene.

Legat tot de transport trebuie să spun câteva cuvinte despre cel public. Cu o singură excepție m-am folosit de metrou (TMB). Am avut la dispoziție 9 linii, m-am folosit doar de 4 și am ajuns foarte repede în zonele alese. Fiind un oraș scump să nu vă așteptați să luați cartela de metrou cu 4 lei. Dacă la noi 10 călătorii costă aproximativ €2.5, în Barcelona vei da €8,45… dar măcar știi că ajungi repede și că tot sistemul lor de transport public (inclusiv cel de suprafață) este compatibil cu titlurile de călătorie achiziționate la metrou. Autobuzele sunt foarte lungi, dar diferența majoră față de ce avem noi este că toată lumea urcă pe ușa din față și dacă cineva nu are bilet, poate cumpăra unul de la șofer. Apropo, amenda e de €50 dacă nu ai bilet.

Este foarte greu să vorbești despre oamenii de acolo. Mulți imigranți, multe naționalități: sud-americani, pakistanezi, marocani, români și alții. Sud-americanii sunt printre cei mai gălăgioși, dau muzica tare în mașină, stau la terase toată ziua și își supraveghează copiii la locurile de joacă. Pakistanezii  îți dau impresia că tot comerțul de acolo se face cu un pakistanez, multă vorbă și multă negociere: Sir, 70% discount if you come back. Oamenii sunt disperați să vândă. Umflă prețurile enorm (€20 pentru o amărâtă de vază) pentru a scădea la nevoie. În zonele intens circulate găsești de toate: magneți, cărți poștale, brelocuri, tot felul de nimicuri, tot ce ține de FC Barcelona, iarbă și heroină… de asemenea găsești și niște polițiști altoiți cu Usain Bolt, care patrulează cu ciobănești germani bine dresați. Românii noștri sunt foarte ușor de identificat… poate îi trădează mersul, mimica, vorbe de genul Hai să mai furăm ceva. Așa că cel mai bine e să vă feriți de români prietenoși.

Nu o să descriu prea mult locurile pe care le-am vizitat în Barcelona. Cum o poză face cât o mie de cuvinte, voi pune niște poze la finalul post-ului. Pe scurt: Sagrada Familia, Font Magic, Tibidabo, Barceloneta, Parc Guell, portul, La Rambla, Orașul Olimpic, Parcul La Ciutadella, centrul vechi, multe plimbări pe bulevardele largi și câteva ieșiri în afara orașului: pe coastă spre vest, Montserrat și Andorra.

Barcelona este un oraș ce merită vizitat, nu există dubii. Pentru istoria ei, mândria catalană, peisaje, mâncare (don’t get me started) și arhitectura, luați un zbor ieftin către Barcelona (apropo: Claudia Cream și Capatos erau și ei prin avion) și căscați gura.

[nggallery id=47]