Se numește Flash X și va intra pe următorul album. Îmi place vocoderul de pe voce, îmi place cum se joacă cu sintetizatoarele, însă piesa suferă pe două fronturi. Primul – în proporție de 90% e la fel ca mainstream-ul ultimilor ani, așa că e foarte ușor să o uiți după câteva audiții.
Al doilea ține de producție (getting a bit technical here): vocea și lead synth-ul sunt bine “împrăștiate” pe spectrul stereo, iar build-up-ul e chiar mișto, te aștepți ca refrenul să rupă boxele, dar din păcate nu e cazul. Lead synth-ul stă mult mai sus decât celelalte track-uri care ar trebui să umple întreaga melodie.
Și e chiar păcat, pentru că ATB nu prea dă rateuri pe partea asta.
Sau mi se pare.
