Armin van Buuren a oferit aseară cel mai bun show la care am luat parte vreodată. Asta putea fi propoziția de final de articol, însă, după cele aproape 6 ore petrecute la Romexpo, simt nevoia să deschid cu așa ceva.
Armin Only Intense. Prezentul
După o pauză de 6 ani și câteva luni, Armin Only s-a întors cu o producție ce resetează tot ceea ce s-a întâmplat în România pe parte de gig-uri de muzică electronică. De la vizualuri, până la lumini, efecte pirotehnice și dansatori, Armin Only Intense a reușit să mă încânte cum niciun alt show n-a făcut-o până acum. Și, la cum au ieșit lucrurile, am ferma convingere că acesta nu va fi ultimul Armin Only din România.
Față de 28 iunie 2008, o noapte a ploii torențiale, de care până și olandezul și-a adus aminte, Romexpo este, pentru moment, singurul venue în care se poate găzdui un eveniment de o asemenea anvergură. Cu toate acestea, Romexpo nu este suficient de mare pentru o evoluție firească a evenimentelor de acest tip în România, așa cum a declarat și Armin în conferința de presă de ieri (citiți cum a fost la
Andra), aka ne trebuie o Polivalentă mai mare.
Revenind însă la călătoria muzicală de aseară, îmi place foarte mult influența lui Eller van Buuren și a colegilor săi de la Bagga Bownz. Dacă în 2008 îl aveam doar pe el pe scenă, de data asta a luat după el bateristul și basistul trupei, iar împreună cu cei 6 soliști care au dat naștere hiturilor lui Armin au arătat că muzica electronică nu se rezumă doar la deja celebrul "bumtzi-bumtzi".
Armin Only Intense. Trecutul
Pe la ora 1 și un pic am observat că organizatorii instalează niște "playere" în partea opusă a scenei. Mișcarea s-a concretizat o oră mai târziu, când Armin a lăsat poleiala prezentului și s-a întors la rădăcini. Cele două "playere" erau de fapt turntables, iar tot setup-ul a fost cât se poate de minimal: mixer, turntables, o pereche de căști și două monitoare amplasate undeva în spatele lui Armin. De acolo a pornit olandezul și cu asta a vrut să încheie: cu un set conținând piese ce stau la baza fenomenului Armin Only.
Sentimentul de "începuturi" a fost întărit și de lipsa luminilor elaborate. Doar două spot-uri ce băteau pe Armin și câteva lasere simple. "Ca pe vremuri".
Organizarea. Tot "Ca pe vremuri"
Din păcate n-am putut scăpa de eterna coadă românească și, în fața Romexpo, m-am simțit solidar cu românii din Diaspora, cărora votul le era interzis. Coadă cu filtru de control la intrarea de la turnurile din Piața Presei, coadă cu filtru de control la 20 de metri de Romexpo, plus scanarea și ruperea biletului de către cei de la Brigada de Voluntari, plus inevitabila coadă de la garderobă (la ultima nu am ce comenta, e normal).
Organizând în trecut niște evenimente de muzică electronică, prețurile de la bar mi s-au părut corecte față de importanța evenimentului, cu ceva excepții. Problema principală a stat tot în servirea clienților și, deși s-a eliminat procesul statului la coadă pentru jetoane, lumea a stat mai mult să primească restul de bani.
Ah, încă un lucru: cam nasol că au micșorat paharul de cocktailuri.
În final rămân cu muzica
Nu are rost să insist cu organizarea, pentru că nu asta îmi va rămâne în memorie, ci un Armin van Buuren ce a adunat în jurul său o echipă cu care poate organiza show-uri ca la carte, perfect din punct de vedere acustic, tehnic și vizual. Marele nostru noroc este că există atât de mulți artiști care creează muzică electronică ce ajunge să tocească pantofi pe ringul de dans.
De aceea îi mulțumesc lui Armin că adună toate elementele de mai sus în ceea ce a ajuns să fie Armin Only: un show perfect!
Leave a Reply