Amortire

… Valea Prahovei ne-a avertizat… violent!

Vom avea parte de o surpriza, asa am fost anuntati. Ultima din aceasta zi si ne vom intoarce intr-o Capitala prea ocupata pentru a respira un aer diferit fata de cel al betoanelor si al aglomerarii. Valea Prahovei este invadata de ape si vant, dar Comarnicul reuseste sa reziste in calea ploii si incepe sa alunge norii. Formele nebune ale pamantului incep sa se cuminteasca si dupa cateva minute parcurgem suprafata plana a campiei.

Ne oprim in Ploiesti, asteptam surpriza. Dupa cateva minute privim unda verde. Pornim catre supriza. Lasam autocarul sa-si traga sufletul si sa se usuce. Intram pe o alee si imediat intr-o curte. Casa batraneasca. Urcam cele cateva trepte si unii dintre noi raman amortiti. Acolo aveam sa ne primim surpriza: o cofetarie improvizata si produse de care majoritatea nu auzisera. Vom bea frulata*. Ma asez la masa alaturi de Hoinaru, Miruna, Misha, Trofin si Mihai. Incepem sa descoperim decorul. In spatele lui Trofin descoper o lumanare arzanda, doua iconite si Biblia. Incaperea prezenta un miros intepator, ca si cum toate fabricile de ceaiuri s-ar fi contopit intr-o casuta din Ploiesti. Incepem sa ne gandim la ceea ce studiasem in liceu, mai exact la Mircea Eliade cu a sa “La Tiganci”. Am acasa niste partituri de pian, la Brasov le cantasem colegilor o bucata din Bohemian Rhapsody si Apologize. Miruna si Misha erau convinse ca asta e ultima data cand o sa ne intalnim in aceasta formula, Trofin se astepta dintr-un moment intr-altul sa vada o nemtoaica sau o “ovreica”, Hoinaru se pregatea de ultimul tweet din viata lui si eu ma gandeam ca ar fi fost bine sa ne caram naibii mai repede de acolo.

Frulatele au ajuns doar la Hoinaru si Mihai, in timp ce eu, impreuna cu Miruna si Trofin am epuizat stocul de tiramisu. Tanti care ne-a servit a spus ca nu stie daca vom termina portiile respective, inca un semn al nesigurantei zilei urmatoare. De ieri n-am mai vorbit cu colegii de masa, sper sa fie ok, desi cred ca Hoinaru si Mihai vor avea niste probleme la urmatoarea luna plina. Ciudat este faptul ca unii dintre noi au raportat o oarecare amorteala a bratelor si a gatului. (inca o data) Ciudat.

Somnul mi-a fost profund, m-am trezit cu greu. Am putut sa-mi recunosc colegii de apartament, gustul de omleta nu mi-a fost schimbat, berea are acelasi gust, aceeasi textura si acelasi efect. Deci tiramisu a fost ok, nu m-a omorat (inca). Sunt curios ce s-a intamplat cu Hoinaru si Mihai.

*Frulatele – aprox. Shake

PS: Nu-i asa ca facem o retroversiune din romana in engleza pentru a intelege mai bine un termen?