Încep cu traficul. Biciclete, biciclete peste tot! Și dacă nu sunt biciclete, atunci este autobuz. Rețeaua de transport în comun, despre care am vorbit și ieri este foarte bine pusă la punct. Mașinile completează tabloul traficului, însă are niște particularități.
Mai ușor cu eșapamentul
În primul rând nu sunt multe. Majoritatea străzilor din Aalborg au o singură bandă pe sens și pistă dedicată bicicliștilor. Al doilea lucru pe care l-am văzut este deschiderea oamenilor către clasele mici (A și B). Este locul în care (deocamdată) am văzut cele mai multe VW Up! și Skoda Citigo, iar panourile care anunță venirea noii Toyota Aygo sunt destul de dese. Sunt și clase mari de mașini, dar nu multe încât să deranjeze.
Universitatea
Universitatea din Aalborg se întinde pe o suprafață mult prea mare pentru a fi parcursă într-o singură zi. Zeci de clădiri, sute de săli de curs și cantine așa cum ar trebui să fie. Fără drame cu profesori, examene mutate de pe o zi pe alta și informații aiurea.
Din punctul meu de vedere nici măcar nu arată ca o facultate. De fapt nu se pliază pe conceptul meu de facultate. Am fost întâmpinat de cladiri ce arată impecabil, alei spațioase și canale cu stuf și rațe.
Gara digitală
Într-o clădire ce se integrează perfect în arhitectura nordică a orașului se află Gara Aalborg. Patru linii și din nou o liniște pe care nu o regăsesc pe la noi. Staff-ul de acolo există doar pentru informații, iar biletele se cumpără de la automate. Simplu și eficient.
Cardul nu are ce căuta în mâna altor oameni
Un lucru pe care l-am văzut doar în magazinele Lidl de la noi e regulă generală în Aalborg (și presupun că în toată Danemarca). Orice plată cu cardul se face doar de către posesorul acestuia – casierul bate suma în casă, clientul bagă cardul în POS-ul conectat la sursă, introduce PIN-ul, primește confirmarea și îl scoate. Fără 2 bonuri separate și cu un timp de așteptare mult mai mic.
Fotografiile au fost realizate de un Nikon D5300, împreună cu obiectivul de 35mm 1.8.
Leave a Reply