Aseară am aflat în sfârșit despre ce era #ziuaz: lansarea unui serviciu de music streaming, numit Zonga. Ideea de la care a pornit Zonga e simplă: cum nu poți să iei toată colecția muzicală cu tine, Zonga îți oferă posibilitatea de a accesa oricând playlist-urile formate, atât timp cât dispui de o conexiune la internet.

Un astfel de serviciu naște câteva idei. În primul rând 5€ pe lună pentru muzica celor mai mari label-uri din România și din lume sună chiar bine, iar posibilitatea de a o asculta chiar și când nu ai acces la internet mă îndeamnă să mă abonez.

Însă un lucru îmi e nesigur: dacă pot să descarc foarte multe melodii pentru 5€ ca mai apoi să le ascult în modul offline, ce se întâmplă cu acestea în momentul în care încetez să mai plătesc? Rămân acolo piesele sau se șterg? Dacă se șterg atunci risc să plătesc pentru melodii care nu ajung să fie ale mele, ci doar închiriate. Mă leg un pic și de modul offline, întrucât ajunge să semene cu procesul în care pur și simplu descarci muzică pe player, indiferent de marcă.

Fiind în beta site-ul are câteva scăpări (de exemplu una dintre piese durează 0 secunde), iar multe artwork-uri lipsesc. Sunt conștient că se lucrează din greu pentru îmbunătățirea experienței utilizatorului, însă astfel de servicii îmi cauzează scepticism.

Să nu uităm că iTunes Music Store activează în România din toamnă. În 2003 Steve Jobs spunea niște lucruri deștepte: