Multă lume s-a întrebat cum poate fi Ant-Man and The Wasp un film de luat în seamă, mai ales după ce s-a întâmplat în Avengers: Infinity War. Am fost aseară în sala de cinema și mi-am dat seama că micul colț de univers al lui Scott Lang dă bine pe ecran și este o bine meritată gură de aer după dezastrul pe care Thanos l-a provocat.

Acțiunea se petrece înainte de evenimentele din Infinity War și sunt foarte strâns legate de ceea ce s-a întâmplat în Captain America: Civil War. Pe scurt, pentru că a fost la Berlin și s-a făcut cât turnul de control, Scott Lang este în arest la domiciliu pentru doi ani. Cu câteva zile înainte de “eliberare”, Scott reia legătura cu Hank Pym și Hope van Dyne, aflați într-o fugă continuă și puși să o recupereze pe OG Wasp, jucată de Michelle Pfeiffer.

De aici până la finalul filmului nu se întâmple lucruri care să pună planeta sau galaxia în pericol. Apar niște mafioți mai de Colentina, un personaj negativ dar nu prea și niște scene de acțiune făcute foarte bine.

Scenariul nu este apogeul studioului Marvel și, de dragul de a ține ritmul la un nivel cât mai acceptabil, avem niște momente în care personajele toarnă cu informațiile în mod gratuit.

Vedeți că urmează un spoiler de dragul unei paralele:

S-a tot discutat despre primul Ant-Man și asemănările cu primul Iron Man (antagonist în oglindă, un costum plin de tehnologie, un sidekick care amână intrarea în acțiune etc.). Nici al doilea film nu face excepție. Motivația antagonistului din Ant-Man and the Wasp, Ghost, este aceeași pe care o regăsim în cazul lui Whiplash în al doilea Iron Man.

Apropo, Ghost nu este un antagonist specific Ant-Man, ci intră mai degrabă în curtea lui Tony Stark. Motivul pentru care a fost băgat în filmul ăsta este că Ant Man nu are răufăcători care să dea bine pe ecran. Așa.

Efectele sunt realizate foarte bine, tehnica de de-aging, cea care a debutat în Universul Cinematic Marvel chiar în primul Ant-Man, a ajuns în punctul în care chiar nu am observat imperfecțiunile generate de calculator.

Ca de obicei, un film Marvel înseamnă after-credits, iar în cazul Ant-Man and the Wasp avem parte de o revenire cu picioarele pe pământ, doar avem Captain Marvel și Avengers 4 în 2019 🙂

Mergeți să-l vedeți un film în stilul Marvel, presărat cu umorul lui Paul Rudd și acțiune mai mult decât decentă.

PS: Michael Pena e bestial.


Dan Pandrea

Common sense owner. Electronic music, photography and tech.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.