Articolul de față tratează decizia de a cumpăra un Sony a6300, ce am folosit înainte și care sunt primele păreri, după aproximativ 3 săptămâni de utilizare.

Cei care au mai vizitat blogul știu că aparatul anterior a fost un Sony a5000. Cumpărat în urmă cu peste 3 ani, mirrorless-ul entry level de la Sony și-a făcut treaba exemplar. L-am luat în concedii, la concerte și, cel puțin în ultimul an de utilizare, l-am purtat aproape în fiecare zi după mine.

Pe cât de satisfăcător a fost a5000, primul mirrorless nu a fost lipsit de minusuri. Autofocusul doar pe bază de contrast, lipsa unui vizor, numărul mic de cadre pe secundă și dimensiunile foarte compacte au fost cele mai vizibile.

Am luat în calcul și trecerea la un alt ecosistem. Fujifilm X-T10/X-T20 au fost variante pe care le-am studiat îndelung. Modelele de la Fuji sunt, de asemenea, foarte bune, însă n-am putut trece peste lipsa unui grip mai pronunțat. Ceea ce Sony a6300 are.

Și dacă tot am decis să rămân pe Sony, am luat în calcul și trecerea la Full Frame. Opțiunea cea mai accesibilă a fost Sony a7. Aparatul a fost lansat în același an cu a5000, deci sistemul de focalizare nu îl avantajează.

Dincolo de senzorul mai mic, Sony a6300 vine în plus cu un sistem de focalizare foarte bun, până la 11 cadre pe secundă, înregistrare video 4K și 1080 la 120fps, un vizor electronic excelent și un grip mult mai pronunțat decât pe vechiul a5000.

Sony a6300

Sony a6300 și obiectivul Sigma 30mm f1.4 DC DN

Și câteva idei despre primele săptămâni de folosire.

Mânuirea

a6300 este mai mare și mai greu decât un a5000, însă nu cu mult. Pentru cei ce vor un plus de stabilitate, creșterea în dimensiuni și greutate este binevenită. Așa cum am spus și mai sus, a6300 are un grip mult mai mare, iar asta ajută enorm. În fața senzorului se află un obiectiv Sigma 30mm f1.4 DC DN. Este de vreo două ori mai mare decât obiectivul de kit 16-50mm, dar echilibrează foarte bine aparatul. Despre acesta, într-un articol viitor.

Vizorul electronic

Sony nu face ecrane bune pentru mirrorless-urile lor. A fost cazul pe a5000 și obiceiul continuă și pe a6300 (chiar și pe modele mai scumpe, din seria a7R). Din fericire, vizorul electronic este superb. Nivelul de detaliu este foarte bun, iar preview-ul expunerii mă ajută imediat să-mi dau seama dacă ce fotografiez este corect luminat.

Butoane

Mai multe, customizabile, deci mult mai bine pentru fotograf. Butonul de Quick Menu e foarte binevenit pentru cei care urlă că seria a6000 are nevoie de încă o rotiță de control. Rămân totuși la părerea că butonul destinat înregistrării video este foarte prost așezat.

Funcții utile

Chestii pe care nu le-am avut pe a5000, precum Silent Shooting. Am fost joi seara la un eveniment (Hub Talks), unde utilizarea microfonului a fost opțională. Ca să nu acopăr speakerii cu sunetul declanșatorului, am trecut pe Silent Shooting și n-am văzut vreo diferență în calitatea pozelor. Funcția nu este la fel de performantă precum pe Sony a9, așa că fotografierea sporturilor cu a6300 și Silent Shooting nu e recomandată.

O altă funcție bună este Memory Call. Practic, pe rotița de moduri de fotografiere sunt două locuri pentru a stoca setări. Dacă te afli la un party, poate vrei să fotografiezi mișcări rapide pe o setare și să faci portrete pe a doua.

Alte lucruri pe care le-am remarcat

Bateria se încadrează în limitele normalului pentru Sony: decent pe partea de foto, slabă pe cea de video. Partea bună e că poate fi încărcată direct în aparat, printr-un acumulator extern.

Spre deosebire de a5000, ecranul a6300 nu se rabatează la 180 de grade. Pentru cei cu chef de selfie-uri există alte aparate foto.

În următoarele articole voi reveni cu ceva fotografii, recomandări de accesorii și păreri mai detaliate.

Photo by Nikita Kachanovsky on Unsplash

Categories: Foto

Dan Pandrea

Common sense owner. Electronic music, photography and tech.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.