Săturat de limitările camerei de telefon, am decis acum aproape doi ani să-mi iau un aparat foto mai capabil. Am oscilat mult între un DSLR și un mirrorless, din mai multe motive. Câștigătoare a fost nevoia portabilității, mai ales că știam că voi căra de aparat prin vacanțe.

Așa că am început să caut și, în cele din urmă, m-am oprit la un Sony a5000, mai ales că îl găsisem la o ofertă care nici până azi n-a fost egalată de vreun magazin. Nici măcar de F64, magazinul de unde l-am cumpărat. Anyway, după aproape doi ani, punctele pozitive și negative sunt destul de clare. Încep cu cele negative.

Obiectivul de kit. Pe cât de compact și de practic, pe atât de frustrant. E fain cum se face el mic și ajută la păstrarea dimensiunilor compacte ale aparatului, însă obiectivul 16-50 are niște probleme.

Prima ar fi nivelul enorm al distorsiunii la 16mm. E bine că există software care poate corecta imaginea, însă, din când în când, te trezești că fotografia finală nu va conține ceea ce doreai. De asemenea, corectarea din software poate produce la rândul ei distorsiuni ciudate, mai ales dacă în fotografie se află un grup de oameni.

A doua chestie frustrantă este power-zoom-ul, o funcție ce permite apropierea și depărtarea line de subiect. Dacă vă rezumați doar la fotografie, power-zoom-ul e o funcție de care nu aveți nevoie. Dacă vreți să filmați, atunci o să constatați că microfonul încorporat captează foarte multă mișcare a obiectivului. a5000 nu are intrare de microfon, așa că singura soluție e să nu vă folosiți de power zoom atunci când filmați.

Focalizare limitată. Un entry level n-ar trebui să emită pretenții de cameră sportivă, însă există ocazii în care ai nevoie de un sistem de focalizare bun. Din păcate, Sony a5000 nu are așa ceva. E bun pentru peisaje, portrete, adică fix ceea ce trebuie pentru concedii și fotografiere ocazională. Însă un sistem phase detection ar fi fost binevenit. Am fost weekend-ul trecut la BIAS și m-am chinuit să prind câteva cadre mai bune, 80% dintre cazuri având probleme serioase la acest capitol.

BIAS 2016-2

BIAS 2016

Magazin de aplicații. Get this: puteți să descărcați aplicații direct în cameră. Cei de la Sony se bat pe umăr și spun că aplicațiile extind capabilitățile aparatului foto. Eu zic că au ales voit să lase pe afară niște funcții, din dorința de a face niște bani.

Și în cazul în care spuneți că un entry level n-ar trebui să aibă atât de multe funcții, aplicațiile costă și dacă dai €3000 pe un Sony A7RII.

WiFi și Playmemories App. Trecem la părțile bune! Camera este echipată cu WiFi și NFC, iar dacă aveți un smartphone, puteți descărca aplicația Playmemories, care vă permite transferul de fotografii din aparat în telefon. Este una dintre funcțiile cele mai utilizate și îmi permite să fiu foarte flexibil cu editarea fotografiilor și distribuirea lor pe rețelele de socializare.

Senzorul de 20MP. E APS-C, deci mare pentru body-ul în care stă. Asta înseamnă gamă dinamică bună și loc suficient din care să tai imaginile. Se descurcă binișor în condiții mai slabe de iluminare, însă numai dacă îi pui în față un obiectiv bun.

ATB - Untold (Color)

 

Partea și mai bună e că senzorul stă foarte aproape de montură, iar asta înseamnă că poți adapta obiective vechi. Vezi aici ce am testat. De notat și funcția de focus peaking, care ajută foarte mult la utilizarea obiectivelor vechi.

Detalii extrem de funcționale. Primul ar fi ecranul ce se rotește la 180 de grade, perfect pentru autoportrete. Nu e tactil, însă chiar nu mă deranjează.

A doua chestie foarte deșteaptă e flash-ul încorporat. Nu vă așteptați la minuni, însă plusează prin faptul că are un gât flexibil (a.k.a puteți reflecta lumina din tavan, în loc să-i orbiți pe cei din fața voastră).

Cardul SD are parte propria ușă de acces, nefiind nevoie să scoateți bateria. Aproape toate butoanele sunt configurabile, iar asta contează foarte mult la un aparat ce nu are prea multe.

Singura dată când m-am apropiat de consumarea bateriei a fost la cel mai recent concert ATB, seară în care aproape am umplut un card de 32GB. Așadar, dacă faceți fotografii în regim amator, durata de viață a bateriei n-o să fie o problemă.

Cuvinte de final. Întrebarea logică pentru cei care se gândesc să își ia un mirorless Sony este dacă a5000 merită banii.

Răspunsul logic ar fi că nu. Modelul a fost lansat în urmă cu 2 ani și jumătate. Prețul nu a evoluat masiv. În vremea în care căutam un aparat, a5000 era vândut la 1800 lei. Acum e aproximativ 1500. Iar tehnologia a mai avansat un pic.

Un alt motiv pentru care nu recomand modelul, dacă aveți ceva bani puși deoparte, este Sony a6000. Body-ul este 2500 lei, însă la ofertă a ajuns și la 1999. Al treilea motiv este obiectivul de kit. De aceea, dacă vă luați un Sony, luați-l în varianta body only, iar ca obiectiv optați pentru un Sigma Art de 19mm, 30mm sau 60mm (sunt toate la F64).

Dacă bugetul vă limitează, însă vreți ceva mic, portabil, având un senzor bun și o mână de funcții făcute cu cap, atunci Sony a5000 e ce vă trebuie.

 

 

Categories: Foto

Dan Pandrea

Common sense owner. Electronic music, photography and tech.

Leave a Reply

Related Posts

Cotidiene

Patru ore prin Salonic

Am fost o săptămână în Grecia și, cu ocazia asta, am dat o raită prin Salonic. Timp de vreo 4 ore cât le-am petrecut la pas prin centrul orașului, vibe-ul a fost un mix de Read more…

Foto

Zeiss revine lângă Nokia

Undeva, într-un sertar, un Nokia N73 roșu, cu cameră de 3.2 megapixeli și optică Zeiss încă speră că îl voi folosi măcar câteva zile. Din păcate, la fel ca Vama Veche, Nokia nu mai e Read more…

Foto

Despre nevoia echipamentelor foto scumpe

Cel mai ușor este să pui calitatea fotografiilor pe seama unui aparat scump, însă un articol publicat pe Petapixel vine să contrazică asta. Evident, au ieșit specialiștii să spună că un Canon 100D e praf Read more…