Îl văd și acum, tronând în sufrageria micului apartament în care am crescut. E vorba de un pick-up cu un bec verde, ce era în stare să învârtă viniluri zi și noapte. Binențeles că pe vremea când Hagi și ai lui îi învățau pe argentinieni ce e ăla un contra-atac, muzica de pe la noi era într-o recuperare prelungită după anii de glorie ai comunismului, nu mare lucru întâmplându-se prin topuri.

Odată cu venirea școlii am fost pus în fața a două nume grele, unul de la ei, al doilea de la noi: Queen și Holograf. Cumpărarea unei “combine audio” a fost sinonimă cu două albume: “Greatest Hits” și “Supersonic” (se întâmpla în 1998), moment în care a început să-mi placă geniul lui Freddie Mercury și inspirația Holografilor. Derulăm și observăm că piața muzicală din România începe să miște, Scheider tocmai ce revenise în România și producea muzică pentru trupele pop de la noi, Genius cânta la mare, Năvodari era pus pe harta muzicii grație lui Laurențiu Duță și pe Atomic rulau clipuri non-stop.

Contrar evoluției vremii, în clasa a 8-a am început să ascult multă, multă muzică clasică. Am rămas cu pasiunea pentru “Carmen”, însă la scurt timp s-a produs răzvrătirea oarecum logică și firească a vârstei. Muzica clasică m-a ajutat să fac trecerea către cea rock, în perioada în care Iris erau pe val cu Athenaeum. O scurtă oprire s-a produs pe albumele celor de la Paraziții, mai ales că în 2004 era an electoral și tot ce auzeam pe la știri ținea de politic și social.

Paralel însă s-a dezvoltat pasiunea pentru muzica electronică, în special Trance. Și de această dată trecerea a fost simplă, iar câteodată ne este atrasă atenția înrudirii celor două genuri:

Pentru cei care muzica asta nu reprezintă decât o bubuială continuă, însă Mamasita și Senorita de pe TV sunt “da shit”, trance-ul pentru mine reprezintă acea ramură care duce mai departe pasiunea pentru muzica clasică. Cu siguranță că elementele electronice reduc câteodată din puterea elementelor naturale, însă senzația rămâne. Sunt ferm convins că aș putea lua niște partituri și aș putea organiza un concert doar cu melodii din sfera muzicii electronice. Mai mult decât atât, n-aș folosi pic de sintetizator…

foto via


Dan Pandrea

Common sense owner. Electronic music, photography and tech.

0 thoughts on “Scurta istorie a preferintelor muzicale”

Leave a Reply

Related Posts

Muzica

Tuesday Maybe este albumul de ascultat în drum spre festivaluri

Ce asculți în drum spre festivaluri? Aceleași melodii pe care vei dansa o noapte întreagă? Cam redundant, zic. Așa că v-am găsit ceva care să vă bage în starea de festival, dar care să nu Read more…

Muzica

Armin van Buuren – Sunny Days

Se pare că Armin merge pe rețeta melodiilor lansate în versiune pop, ca mai apoi să fie remixate de comunitatea DJilor trance. S-a întâmplat cu I Need You, se întâmplă și acum cu Sunny Days. Read more…

Muzica

Am făcut un cover Above & Beyond pe iPhone

Ziceam acum ceva timp că Apple a pompat noi lucruri în versiunea iOS a aplicației GarageBand. Unul dintre ele este plugin-ul Alchemy, cumpărat de americani în urmă cu vreo doi ani. Am vrut să văd Read more…