Ieri am revăzut The Avengers, un film după care am așteptat un an până să apară la cinema. Așa mi-am amintit că, acum ceva ani, Robert Downey Jr a scos un album. Cu un Google am descoperit că se numește “The Futurist” și că aparține genului “Adult Contemporary” (conform Wikipedia). Neauzind de acest gen până acum am zis să ascult câteva piese.

Într-un interviu, Downey spune că versurile sunt concepute mereu după linia melodică și se vede. Piesele sale nu au acea structură a hiturilor de azi. Trebuie să stai să le asculți, să le analizezi și mai apoi să tragi niște concluzii de pe urma lor. În ele se văd anii grei prin care a trecut Downey, ani în care a fost dependent de droguri și a făcut aproximativ un an și jumătate de închisoare. Ceva îmi spune că drogurile i-au deschis și o cale către experimente noi, ce țin de domeniul artei. Uitați-vă la “Chaplin”, “Gothika”, filme în care a jucat sub influența drogurilor, uitați-va și la celelalte și apoi trageți concluziile.

Este singurul album al lui Downey, un experiment care, în opinia mea, i-a ieșit bine. Atâta vreme cât a reușit în seara asta să mă relaxeze și să mă ajute să conștientizez vocea ușor răgușită a lui Downey, “The Futurist” merită degustat în momente în care chiar ai chef de altceva. “Hannah” este una dintre melodiile care mi-au atras atenția:


Dan Pandrea

Common sense owner. Electronic music, photography and tech.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.