Citeam acum câteva zile de cele 7 moduri prin care poți fi enervant pe Facebook, un articol mult prea lung și inutil marca Huffington Post. Copiez doar sursa de la care a pornit articolul, anume un status:

2012 was a biggg year for me. I left my amazing job at NBC to move back to Chicago. I started dating my angel, Jaime Holland. I started yoga (thanks Jake Fisher & Jonah Perlstein!). I wrote an album with Matthew Johannson. Wrote another album I’m proud of. I got to hang with Owen Wilson, and worked with Will Ferrell on an amazing project. Had a conversation about Barack Obama with David Gregory. Danced. Joined a kickball team. Won a couple awards. Helped my sister plan her summer trip. Swam a lot. Golfed a little. Cried more than you would think. Read The World According to Garp. Saw Apocolypse Now. Went to Miami for the NBA Finals. Drank the best orange juice I’ve ever had with Davey Welch. Tweeted. Went to amazing weddings in Upstate New York. Drank a ridiculous amount of milk. Learned how to make sand art. Saw a great light show. Saw the Angels and Lakers. Fell in love with Jawbone Up. Cooked with Jaime. Gardened with Jaime. Watched Homeland with Jaime. Wrestled with Jaime. Laughed for hours with Jaime. Fell in love with Jaime’s family. Worked on a play. Played World of Warcraft. Did some improv. Played a ton of the guitar. Really just had a wild, amazing year. What a world.

Și de aici începe o întreagă poliloghie despre nevoia oamenilor de a fi băgați in seamă prin statusuri de tot felul. Lucru adevărat, până la urmă, însă problema mea cu articolul citat mai sus este că, deși avem mijloace de blocare a oamenilor care se dau rotunzi, cumva este de datoria mea să-i învăț pe Gicu și pe Pisi de pe Facebook să o lase mai moale cu laudele de sine.

Poftim? Articolul de pe Huffington Post arată cam cât de mult timp liber cred unii că noi avem. Dincolo de faptul că, într-o lume reală, lauda de sine ar trebui să fie o chestie reprimată cât mai bine, oamenii care se laudă sau cer atenție pe Facebook nu reprezintă o problemă. Deloc. În primul rând avem consumatorii de astfel de statusuri, care se implică activ în despicarea inutilă a firului în patru și, în al doilea rând, există lumea căreia nu-i pasă.

Pe bune, dacă nu îți pasă sau nu îți place, treci mai departe. Gogul ăsta care a scris pe Huffington Post zicea după citatul de mai sus: “By the time I finished reading, I realized that my non-phone hand was clutching tightly to my forehead, forcefully scrunching my forehead skin together.” Și de-asta îl invoc mereu pe Kat Williams când vine vorba de judecat oameni în funcție de realizările lor:

 


Dan Pandrea

Common sense owner. Electronic music, photography and tech.

Leave a Reply

Related Posts

Cotidiene

Nu există motivație mai mare decât foamea

Bănuiesc că ați văzut știrea conform căreia un sfert din tineri nu studiază sau nu muncesc. Să mă apuc acum să zic cum am muncit eu “la viața mea” nu ar rezolva mare lucru într-un Read more…

Cotidiene

Cum îți dai seama dacă oamenii vor o schimbare în bine

Știți că românii așteaptă venirea unui Mesia politic, care să ne arate calea și noi să ne schimbăm după învățăturile lui. De asemenea, știți că românii se ghidează după dictonul “să se facă, apoi respectăm Read more…

Cotidiene

Emoji-urile sunt dovada că am luat-o pe arătură cu politically corectness-ul

Se discută foarte mult pe tema “corectitudinii politice” și în ce doză e suficientă pentru a nu face mai mult rău decât bine. Emoji-urile sunt dovada definitivă că ce-i mult strică. Pentru cei care au Read more…