Săptămâna trecută am văzut cel mai recent film al lui Spielberg. Jur că tot ceea ce s-a petrecut pe parcursul a aproape două ore m-a făcut să uit acest lucru. Asta în mare parte pentru că “Ready Player One” este un film filmat (probabil) 95% în fața unor panouri verzi.

Efectele speciale sunt dominanta filmului, povestea fiind destul de banală. Wade Watss este un puști care evadează din rutina realității cu ajutorul unui Oculus Rift și a unei tehnologii pentru care (cică) ar trebui să mai așteptăm vreo 7 ani. De aici aflăm că omul care a creat OASIS, un univers mult mai complex decât ce vedeam noi în World of Warcraft, promite întreaga “împărăție” celui care duce la bun sfârșit o serie de provocări. Bla bla bla apare corporația malefică, bla bla bla personaj feminin ca ancoră sentimentală, câteva puzzle-uri și gata-i filmul.

Cu toate că povestea e simpluță, tema dintre rânduri este foarte complexă: cât de virtual este OASIS dacă acolo îți petreci majoritatea timpului, iar realitatea este doar un mijloc prin care dormi, mănânci și mergi la budă? Astfel de întrebări (sau variante ale lor) au fost tratate și în alte filme (Avatar, Surrogates și, în cele din urmă, The Matrix) și te fac să te gândești la momentul în care companiile de realitate virtuală vor ajunge să ofere o astfel de tehnologie.

Pentru cei care n-au citit cartea care stă la baza filmului, “Ready Player One” vă va distra. Cei la curent cu acțiunea din paginile scrise de Ernest Cline vor strâmba din nas, cel puțin așa am văzut că se comentează pe la articolele care au vorbit despre film.

Bun de văzut înainte de Avengers: Infinity War 😀

 


Dan Pandrea

Common sense owner. Electronic music, photography and tech.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.