Rapid – Dinamo de la peluza

Aseară am pus piciorul pentru prima dată pe stadionul din Giulești. În cazul în care nu v-ați uitat la TV aseară, tocmai ce s-a jucat primul derby al returului de campionat, Rapid – Dinamo.

Adunarea

Nu mai călcasem pe stadion de la amicalul Dinamo – FC Barcelona, un meci civilizat, cu public civilizat și o atmosferă (ați ghicit) civilizată. Primul lucru pe care l-am văzut a fost starea stadionului. Habar n-am ce a făcut Copos atâta timp, mai ales în perioada în care Rapid juca prin Cupa UEFA și mai primea ceva bani. Aveam să aflu că una dintre peluze este închisă din cauza unor probleme la structura de rezistență.

Lumea a început să vină la stadion cam cu o oră și jumătate înainte de începerea meciului. Până la fluierul de start stadionul era aproape plin: bărbați, femei, copii – de toate vârstele.

Suporterii

Nu mă leg de scandările dintre galerii, e ceva ce mă depășește și oricum face parte din cultura lor. Dinamoviștii au primit puține bilete și au fost prea departe ca să-i văd la lucru. Rapidiștii au adus de toate: bannere, steaguri, torțe și petarde.

Paranteză. Rapidul nu trece printr-o perioadă grozavă: le-au plecat 14 jucători, au mulți tineri de la echipa a doua (liga a 3-a) și au probleme cu banii. Un fel de Cenușăreasă violată și abandonată.

Revin la suporteri. Băieții au livrat un spectacol vizual foarte mișto. Erau cazuri în care lăsam meciul de fotbal pentru cântecele suporterilor. Și aici nu pricep eu un lucru: de ce s-a aruncat cu petarde și torțe în teren? Nici dinamoviștii n-au fost ușă de biserică, însă rapidiștii aruncau de parcă apărau Mărășeștiul. Dacă se închid porțile în următoarele etape, Rapidul mai rămâne fără o sursă importantă de venit.

Interesantă specie: suporterii.

Meciul

Din peluză meciul s-a văzut în felul următor: Rapidul a mișcat ceva în prima jumătate de oră și apoi a bubuit mingea în față, uneori excesiv de mult pe flancul drept al atacului. Dinamo a legat mai bine pasele, jucătorul de culoare din primul 11 e bătăios și numărul 4 se mișcă bine în flancul drept. Golul a venit în urma unei centrări din stânga, iar marcatorul a fost Dănciulescu, acest Iliescu al dinamovistilor.

Avram (arbitrul) a fost total pe lângă. În prima repriză am constatat cât de dobitoc e că, în urma unui fault al dinamoviștilor, lasă legea avantajului și două secunde mai târziu îi oprește pe rapidiști din atac pentru ofsaid. Portarul celor de la Dinamo și-a luat un galben absolut gratuit (aia e fază de dat pe TV la “prostii zilei”). GG, Avram!

Ana

Ana este o colegă din facultate, cu care m-am văzut aseară la meci. Dansează salsa, stă frumos în poze și lucrează la o corporație din Pipera. Deci pasiuni frumoase și un job decent. Însă Ana este un Bruce Banner, iar eu l-am văzut aseară pe Hulk-ul rapidist. Așa ajungi să mai cunoști femeile…

Ea este Ana.