Acum vreun an lucram într-un call center și reprezentam telefonic unul dintre cei doi mari retaileri business to business de la noi (sper să nu fi greșit descrierea). Proiectul se rezuma doar la apeluri de ieșire, prin care încercam să aflăm cauza prin care un client nu a mai vizitat unul dintre magazinele respective de cel puțin patru luni. În preajma Crăciunului ofertele deveniseră din ce în ce mai agresive, iar campania noastră de a atrage clienți era în plină desfășurare.

Dintr-o dată mă trezesc ca pe monitor scrie Raed Arafat. Mă uit la numărul de mobil și mă gândesc că o fi vreo coincidență, însă numărul de fix de Mureș mi-a confirmat că eu aveam să-l sun pe domnul Arafat și să-l întreb de ce nu ne-a mai vizitat. Mi s-a părut absurd să inițiez apelul, am ridicat privirea către Alex (superiorul), l-am informat și am sunat pe fix. Îmi răspunde o doamnă care îmi spune că “domnul Arafat e la București, la Minister” și că ar fi bine să încerc pe numărul de mobil. M-am uitat din nou la Alex și i-am zis că nu l-aș mai suna, că poate e omul ocupat și eu îl stresez cu mici la caserolă… și din câte știu Raed Arafat e musulman.

Trag aer în piept și îl sun pe mobil. Răspunde scurt, mă prezint și îl întreb dacă are un minut la dispoziție. Cu toate că erau mulți oameni în jur, domnul Arafat mi-a ascultat poezia stupidă, mi-a răspuns la toate întrebările și mi-a urat o zi bună. În nicio secundă nu m-a grăbit și nu mi-a dat de înțeles că ar avea altceva mai important de făcut.

Ce am înțeles eu de aici? Că domnul în cauză, subsecretar în Minister la momentul respectiv, a avut timp să se achite și de o sarcină minoră pe care și-o asumase în urmă cu mulți ani. Au fost oameni care m-au întrebat ironic: “Dumneata pentru asta mă suni?” Pentru că lucrurile mărunte nu contează aici, noi suntem învățați să visăm la lucruri mari, să facem numai lucruri mari și să ne lăudăm cu lucruri la fel de mari.

SMURD-ul presupune atenția la lucrurile mici, aparent de neluat în seamă. Secundele pe care SMURD le câștigă prin faptul că ajunge mai repede decât o ambulanță obișnuită pot salva vieți. De aceea m-am întristat la auzul veștii că domnul Arafat și-a dat demisia din poziția pe care o ocupa încă din 2007. Nu mă interesează cine vine în locul lui, cert este că statul a înlăturat un om atent la lucrurile mici, deci competent.

foto


Dan Pandrea

Common sense owner. Electronic music, photography and tech.

1 Comment

Puterea exemplului - Music Oriented Blog : Music Oriented Blog · May 29, 2012 at 13:35

[…] sportul și actoria pot fi arii din care se culeg cu ușurință astfel de oameni ce te inspiră: Raed Arafat, Ivan Patzaichin, Tudor Giurgiu, Victor Rebengiuc, Marcel Iureș, toți cu o poveste impresionantă […]

Leave a Reply

Related Posts

Cotidiene

Acțiunile statului ca metaforă

Mi-am adus aminte de o fază de când locuiam în Buzău. Eram undeva prin zona stadionului și așteptam pe cineva. Pe partea cealaltă a străzii, vedeam un cerșetor undeva la 60 de ani cum mergea Read more…

Cotidiene

E bine cu autobuzul pe linia de tramvai, dar…

Aud că Primăria a găsit soluția pentru fluidizarea traficului: transformarea șinelor de tramvai în benzi speciale pentru autobuz. Prin ceea ce cred că este un exces de zel, măsura prevede ca linia 21 (Sf. Gheorghe Read more…

Cotidiene

Nu există motivație mai mare decât foamea

Bănuiesc că ați văzut știrea conform căreia un sfert din tineri nu studiază sau nu muncesc. Să mă apuc acum să zic cum am muncit eu “la viața mea” nu ar rezolva mare lucru într-un Read more…