20130110-171557.jpg

Oraşul din care mulţi dintre cunoscuţi aşteaptă să scape weekend de weekend. Să ia o gură de aer proaspăt, să simtă iarba sub talpă şi eventual să se întoarcă duminică noaptea cu câteva poveşti de înşirat pe blog. În vacanţa prelungită de iarnă mi-am dat seama că oraşul care m-a adoptat în 2007 îmi lipseşte din mai multe motive.

Copilaria si adolescenta s-au mutat si ele

Aproape toţi prietenii şi cunoscuţii s-au mutat în Bucureşti. Ştiu că sunt la un SMS şi la câteva staţii de autobuz de o bere cu oricare dintre ei. Deja ne facem singuri programul. Nu mai cerem bani părinţilor, nota de plată e achitată de salariul fiecăruia, semn că am crescut. Capitala mi-a dat şi colegi de facultate pe care nu am cum să-i găsesc acasă în Buzău (mă rog, doar cu o mică parte m-am nimerit la aceeaşi facultate), aşa că lista de cunoştinţe s-a lărgit. Dacă nu ne vedem la bere, atunci ne vedem pe la conferinţele lui Manafu sau pe la evenimentele de lansare a unui produs sau serviciu.

Jungla urbana si farmecul ei

Nu voi spune că Bucureştiul este o Capitală mirifică, plină de parcuri, energie electrică bio şi oameni faini, însă întinderea de blocuri, bulevarde şi în general betoane îmi dă impresia că n-am cum să mă plictisesc, trebuie să fie ceva de făcut. Întotdeauna mai descopăr câte un loc nou fie când iau oraşul la pas, fie când văd pe Facebook, Twitter sau bloguri recenzii lungi sau scurte.

Oportunitati pentru cariera

Nu este cea mai grozavă oră a României, însă Capitala păstrează cele mai multe posibilităţi de a te dezvolta în domeniul pe care îl doreşti. De la birouri mici la birouri mari şi corporaţii. Acestea mă duc iar cu gândul la primul punct dezvoltat în postarea asta: oamenii pe care îi cunoşti şi cu care ajungi să ieşi la bere, să faci teambuilding-uri şi cu care să iei masa de prânz.

E locul în care se vor naşte glorii, drame, măriri de salariu, certuri din partea şefilor şi (notă personală) experienţă în descifrarea comunicării nonverbale.

Revenirea la realitate

Cu toate astea sunt momente în care sunt nemulţumit de ce văd în jur. Probleme precum traficul uneori foarte încărcat, veşnicile reasfaltări şi reînlocuiri ale bordurilor, găinarii, cerşetorii, colecţionarii de fiare vechi şi vecinii care îşi construiesc vilă în garsonieră sunt cele care îmi vin în minte acum. Însă încep să le trec pe plan secund, până la urmă ele pot fi omise cu o pereche bună de căşti şi muzică pe măsură.

De aceea nu prea pot să mă plâng de oraşul ăsta poluat. În mare parte am tot ce-mi trebuie ca să nu lovesc cu furie tastatura. Drept urmare vă întreb pe voi, cei care intraţi relativ des pe aici: ce nu vă convine la oraşul ăsta sau, dacă reuşiţi să treceţi peste ele, cum o faceţi?

Categories: Cotidiene

Dan Pandrea

Common sense owner. Electronic music, photography and tech.

Leave a Reply

Related Posts

Cotidiene

Cum îți dai seama dacă oamenii vor o schimbare în bine

Știți că românii așteaptă venirea unui Mesia politic, care să ne arate calea și noi să ne schimbăm după învățăturile lui. De asemenea, știți că românii se ghidează după dictonul “să se facă, apoi respectăm Read more…

Cotidiene

Emoji-urile sunt dovada că am luat-o pe arătură cu politically corectness-ul

Se discută foarte mult pe tema “corectitudinii politice” și în ce doză e suficientă pentru a nu face mai mult rău decât bine. Emoji-urile sunt dovada definitivă că ce-i mult strică. Pentru cei care au Read more…

Cotidiene

Patru ore prin Salonic

Am fost o săptămână în Grecia și, cu ocazia asta, am dat o raită prin Salonic. Timp de vreo 4 ore cât le-am petrecut la pas prin centrul orașului, vibe-ul a fost un mix de Read more…