O mică poveste din copilărie, pentru început. Dacă sunteți buzoieni, atunci știți ce este Sărata Monteoru și pentru ce este cunoscută. Se făcea că într-o vară eram cu ai mei la bazinele de acolo (cu apă foarte sărată, în care plutești ca un dop de plută) și, în timp ce eram în apă, am fost dezechilibrat și am luat o gură sănătoasă de apă. Nu stau să descriu senzația unei ape sărate care îți intră în ochi, gură, nas și urechi. Importantă e reacția: mișcări bruște și haotice. Singurul lucru care m-a calmat a fost vocea tatei, care era pe margine și mi-a spus ce să fac. Am trăit și am ajuns să povestesc pe blog.

Nu au fost puține situații în care mi s-a reproșat că sunt prea calm, că nu mă agit, că lumea asta nu așteaptă, că ce se întâmplă într-o situație de criză? În opinia mea e simplu: rămâi cu capul pe umeri și rezolvi problema. Atâta vreme cât situația în sine nu pune în pericol siguranța mea și a celor din jur, nu are rost să dau din mâini aiurea și să mă duc și mai tare la fund.

Eram intern pe client service la Saatchi&Saatchi, aveam tone de învățat de la oamenii din jur și într-o dimineață de luni toată agenția era prezentă la ședință. În final am auzit de la Radu Florescu, CEO Saatchi&Saatchi, vorbele astea: “Dacă vă prioritizați mai bine task-urile, nu veți mai sta peste program”. Am descoperit că e bine să te asiguri că felia ta poate fi rezolvată în timp util. Dacă mai rămâne timp gustăm și din alte task-uri, mai punem umărul la munca celorlalți.

La un moment dat vedeam în jurul meu oameni care măsoară timpul nu în unități specifice unui ceas, ci în proiecte. “Cât stai la birou?” “Păi până termin proiectul ăsta, clientul îl vrea mâine”. Mâncat în fața monitorului, în timp ce răspunzi la vreo două mail-uri. Clientul e stăpânul nostru. Corect, clientul este cel care investește o sumă importantă de bani ca să-și externalizeze serviciile. Însă clientul va fi și mai mulțumit de un om care se dă la un moment dat cu un metru mai în spate de monitor, închide ochii timp de un minut și își ordonează gândurile. Un om care nu se zbate aiurea într-o apă sărată, care oricum te ține la suprafață.

Ce am scris aici nu e o instigare la lene și amânări. Ai un deadline? Respectă-l! Însă alocă-ți un minut în care să-ți ordonezi gândurile. Pe termen lung va merita și, poate curând, vei ajunge să măsori timpul în ore și minute.

Categories: Cotidiene

Dan Pandrea

Common sense owner. Electronic music, photography and tech.

Leave a Reply

Related Posts

Cotidiene

Cum îți dai seama dacă oamenii vor o schimbare în bine

Știți că românii așteaptă venirea unui Mesia politic, care să ne arate calea și noi să ne schimbăm după învățăturile lui. De asemenea, știți că românii se ghidează după dictonul “să se facă, apoi respectăm Read more…

Cotidiene

Emoji-urile sunt dovada că am luat-o pe arătură cu politically corectness-ul

Se discută foarte mult pe tema “corectitudinii politice” și în ce doză e suficientă pentru a nu face mai mult rău decât bine. Emoji-urile sunt dovada definitivă că ce-i mult strică. Pentru cei care au Read more…

Cotidiene

Patru ore prin Salonic

Am fost o săptămână în Grecia și, cu ocazia asta, am dat o raită prin Salonic. Timp de vreo 4 ore cât le-am petrecut la pas prin centrul orașului, vibe-ul a fost un mix de Read more…