Weekend-ul trecut am simțit nevoia să ies în parc să mă plimb de unul singur, să-mi pun gândurile în ordine. Prânzul prinde Parcul Tineretului cu bunici, nepoți, câțiva bicicliști rătăciți și joggeri. Întorcându-mă am făcut câteva cumpărături unde Piticu obișnuia să dea check-in pe foursquare. Am avut surpriza să mă întâlnesc cu un coleg de liceu din aceeași generație. S-a uitat la mine, m-a întrebat ce fac și mi-a spus că amandoi am îmbătrânit. Am râs răspunzându-i că la întâlnirea de 10 ani putem să ne gândim la asta, până atunci suntem în regulă.

Apoi am văzut articolul ăsta(citiți-l, chiar dacă e lung). Îmi aduc aminte că spuneam că nu o să fiu ca ai mei, dar cu timpul am ajuns să îi respect și să le apreciez deciziile de-a lungul timpului. Maturizare? Separare de copilărie? Poate, dar băieții nu se maturizează, de-aia rămân băieți. Citind articolul respectiv am recunoscut imediat că nu ascult nimic din noul val de comercial. Am început asta de prin 2008, când am refuzat din start ideea muzicii popcorn, deși la noi s-a vândut ca pâinea caldă, iar străinilor le-a plăcut foarte mult. De aici curiozitatea mea față de lucrurile noi a început să se diminueze. Dacă înainte acaparam tot ce e nou, acum mă axez pe domeniile care mă interesează cel mai mult: muzică, tehnologie și comunicare.

Înainte știam fiecare telefon ce vedea lumina zilei, știam orice zvon, orice scurgere de informații și fiecare poză neoficială. Când am văzut ce poate face un senzor de 2MP pe Sony Ericsson K750 credeam că am atins Nirvana. Apoi a venit rândul mașinilor. În gimnaziu am avut un coleg de bancă ce știa tot ce mișcă, iar mai târziu aveam să descopăr Top Gear. La un moment dat am și scris articole pentru ei, a fost o experiență frumoasă, mai ales că mașinile ce apăreau atunci sub forma de concept sau poze se pot găsi acum în showroom (McLaren MP4-12C sau Mini Coupe).

Apoi trecem la muzică. Genul electronic a început cu BPM-uri ridicate, undeva la 138-140, însă cu timpul s-au mai domolit, la fel precum curentul actual. Trance-ul a căpătat puternice influențe de progressive, iar nebuniile de demult sunt din ce în ce mai rare. Înțeleg rostul a astfel de piese, dar pentru mine trance-ul cu influențe balearice rămâne pe primul loc. Roger Shah, ATB, Envio, artiști de acest gen.

Nicky Minaj, Lil Wayne? Cine naiba sunt ăștia? Știu că au multe vizualizări pe Youtube, dar uitându-mă la fața lor nu prea îi văd mari artiști, nu îi văd stând noaptea scriind versuri. S-ar putea să greșesc. S-ar putea să mă fi maturizat sau mai rău, precum a spus și colegul de liceu, să fi îmbătrânit.

Așa de devreme?

PS: peste 2 luni îmi schimb buletinul.

foto via

Categories: Cotidiene

Dan Pandrea

Common sense owner. Electronic music, photography and tech.

Leave a Reply

Related Posts

Cotidiene

Acțiunile statului ca metaforă

Mi-am adus aminte de o fază de când locuiam în Buzău. Eram undeva prin zona stadionului și așteptam pe cineva. Pe partea cealaltă a străzii, vedeam un cerșetor undeva la 60 de ani cum mergea Read more…

Cotidiene

E bine cu autobuzul pe linia de tramvai, dar…

Aud că Primăria a găsit soluția pentru fluidizarea traficului: transformarea șinelor de tramvai în benzi speciale pentru autobuz. Prin ceea ce cred că este un exces de zel, măsura prevede ca linia 21 (Sf. Gheorghe Read more…

Cotidiene

Nu există motivație mai mare decât foamea

Bănuiesc că ați văzut știrea conform căreia un sfert din tineri nu studiază sau nu muncesc. Să mă apuc acum să zic cum am muncit eu “la viața mea” nu ar rezolva mare lucru într-un Read more…