Pornind de la analiza literară pe care am expus-o cu succes în articolul precedent, vreau să dedic câteva cuvinte celei mai mari victorii din viața mea ca adolescent de Hasdeu. Nu a fost vorba de media 9 la matematică în clasa a 11-a, nici de piesa de teatru în care am fost personaj principal, deși eu cu franceza nu am fost buni prieteni și nici măcar BAC-ul luat pe notă mare (fără a copia, să fim bine înțeleși).

Nu, momentul meu de glorie s-a consumat în ultimele zile ale clasei a 12-a, când profesoara de română, Gabriela Beceanu, m-a strigat “Dan”. Ca să vă pun în temă, la română nu ieșeam în evidență, răspundeam când eram strigat și cam atât, motiv pentru care doamna Beceanu nu mi-a reținut numele. Prin clasa a 11-a a început să-și dea seama că mă cheamă Pandrea, deși nu-l nimerea din prima. Eram precum câinele lui Pavlov, așa că prin semestrul al 2-lea din clasa a 11-a, când am auzit numele de “Dan” am avut o reacție întârziată, de parcă ar fi fost încă un milion de băieți cu același nume pe lângă mine.

Și ca bonus am să vă povestesc o întâmplare destul de amuzantă. Doamna Beceanu avea întotdeauna un ton răspicat și nu se temea să-l folosească la capacitate maximă. După ce s-au încheiat mediile în clasa a 12-a, doamna profesor a căpătat o atitudine relaxată și ne-a întrebat: “Acum că am încheiat mediile și nu mai aveți nicio emoție, aveți întrebări pe care nu ați îndrăznit să mi le puneți în 4 ani de liceu?” Inițial nu am știut cum să reacționăm, însă o colegă a ridicat mâna și a întrebat: “Doamna profesoară, de ce vorbiți așa tare?” La care doamna Gabriela Beceanu a răspuns like a boss:

“Eu nu vorbesc tare, eu am dicție!”

Atât.

foto: colectia personala


Dan Pandrea

Common sense owner. Electronic music, photography and tech.

Leave a Reply

Related Posts

Cotidiene

Acțiunile statului ca metaforă

Mi-am adus aminte de o fază de când locuiam în Buzău. Eram undeva prin zona stadionului și așteptam pe cineva. Pe partea cealaltă a străzii, vedeam un cerșetor undeva la 60 de ani cum mergea Read more…

Cotidiene

E bine cu autobuzul pe linia de tramvai, dar…

Aud că Primăria a găsit soluția pentru fluidizarea traficului: transformarea șinelor de tramvai în benzi speciale pentru autobuz. Prin ceea ce cred că este un exces de zel, măsura prevede ca linia 21 (Sf. Gheorghe Read more…

Cotidiene

Nu există motivație mai mare decât foamea

Bănuiesc că ați văzut știrea conform căreia un sfert din tineri nu studiază sau nu muncesc. Să mă apuc acum să zic cum am muncit eu “la viața mea” nu ar rezolva mare lucru într-un Read more…