Întrucât nu-i cred pe cei de la Realitatea atât de harnici să scrie de mână un întreg regulament venit de la o instituție, am ajuns la concluzia că, pe lângă deciziile îndoielnice, Inspectoratul Școlar al Municipiului București scrie regulamente cu picioarele. Ca să nu zic că e scris de agramați sau de oameni fără simțul răspunderii.

În esență este vorba despre conduita elevului în cadrul unității de învățământ, însă, în afară de regulile alea generale (fără alcool, tutun, arme etc.), restul e apă de ploaie. Unitățile de învățământ pot elabora propriile regulamente, bazate pe scheletul venit de la centru. În caz că cei de la Inspectorat nu și-am mai scos capul din propriile dosuri, simt că e de datoria mea să-i anunț că școlile și liceele făceau asta de foarte mult timp. Acum 10 ani începeam liceul și în a doua sau a treia zi am semnat un minunat regulament. Și acum să vedem cât de prost e scris regulamentul venit de la o instituție care ar trebui să supervizeze bunul mers al școlii românești:

2.1.2 Personalul administrativi ori tehnic nu sunt autorizaţi Să  aplice o sancţiune, dar au dreptul Să  pună în discuţie comportamentul unui elev.

Typo și dezacord între subiect și predicat. Că așa se face.

2.1.5 În ceea ce priveşte stabilirea unei masuri disciplinare, trebuie  să  existe o relaţie de proporţionalitate între cauza care a dus la stabilirea măsurii şi severitatea măsurii. Evaluarea acesteia rămâne la latitudinea conducerii şcolii.

Sunt cumva singurul care preferă ca Inspectoratul să elaboreze pedepsele, dacă tot s-a obosit să facă un regulament? Ca să nu mai vorbim de înțelegerile dintre profesori și părinți.

6.1 Elevii nu se vor atinge unii pe ceilalţi în mod nejustificat, ci se vor comporta în conformitate cu normele comportamentale uzuale.

Cum adică? Nu se mai joacă “lapte gros”? Fripta? “Stop-poziția”? Apropo de ultimul joc – m-a învățat să fiu foarte vigilent cu spațiul meu personal. Dacă nici asta nu mai e permis în școală, e grav!

6.2 Atunci când un elev se simte ameninţat ori hărţuit datorită unei limitări a intimităţii sale (din partea colegilor ori a personalului, ori a altor persoane din şcoală), pe care elevul o consideră indezirabilă, acesta se poate adresa dirigintelui, psihologului şcolar ori unei alte persoane de încredere din şcoală. Numele acestor persoane vor fi publicate în regulamentul de ordine interioară  al şcolii din fiecare an şcolar.

Inspectoratul nu cunoaște diferența dintre “datorită” și “din cauza”. Și multe alte typo-uri și diacritice puse cu fundul. De aceea nu e prostesc să ne întrebăm ce pretenții avem de la elevi, dacă Inspectoratul nu e în stare să elaboreze un document decent? Îl găsiți în splendoarea sa pe Realitatea.

PS: Există șanse ca cei de la Realitatea să fi pocit documentul, dar pe site-ul inspectoratului n-am găsit nimic.

3qce6m[1]


Dan Pandrea

Common sense owner. Electronic music, photography and tech.

Leave a Reply

Related Posts

Cotidiene

Un canal de Youtube pentru fanii minimalismului

Matt D’Avella e un tip care trăiește într-un apartament minimalist și vorbește pe Youtube despre asta. Bine, a și regizat un documentar pe aceeași temă – îl puteți vedea pe Netflix. Motiv pentru care (probabil) Read more…

Cotidiene

Sunt curios ce influență poate avea un retailer asupra unui serviciu de curierat

Pentru cei care mă știu, povestea coletului Urgent Cargus din preajma Crăciunului este cunoscută. Pe scurt: un produs comandat de pe ASOS și livrat perfect până la Oradea de către DHL a ajuns în mâinile Read more…

Cotidiene

Cu ce-am rămas după un Paște petrecut acasă

E fain să te întorci acasă, mai ales de Sărbători. Prinși în bula asta a Capitalei ce respiră foarte greu, treapta mai mică de viteză a Provinciei prinde bine. După multă mâncare și tradiționala adunare Read more…