Sistemul audio de la birou a suferit mult în ultimele două luni, așa că a luat o pauză înainte de a primi un meritat upgrade. Acum câteva zile, după o perioadă semnificantă de liniște, biroul a fost inundat de jingle-urile de radio și de o melodie pe care n-o mai auzisem, dar în mintea mea avea un vibe de “Dark Horse” (Katy Perry). Este vorba de “Gândesc cu voce tare” a lui Matteo, piesă lansată undeva în primăvară și care a adunat peste 11 milioane de vizualizări:

Ritm bun, build-up foarte bine gândit și un negativ ce se încadrează în normele comercialului. Însă, citind prin comentarii, aflu că Matteo e un hoț ordinar, care profită de pe urma artiștilor mai puțini vizibili. În cazul de față, e vorba de Kieran Alleyne, un britanic ce a scos piesa “Runnin’ Low” cu aproximativ 6 luni înainte de cea a lui Matteo:

Și dacă în momentul ăsta vă întrebați de ce disec abia acum situația, țineți cont că nu prea ascult radio-urile de pe la noi. Revenind. Același sample, însă urcat cu un semiton, cam același build-up către refren, o linie de bas diferită, față de clasicul 4-chord structure folosit în piesa lui Matteo, despre care am aflat cu toții de la The Axis of Awesome.

Citind un pic despre britanicul de 19 ani, el însuși a afirmat că a samplat o bucată de saxofon, a adăugat niște beat-uri, linie de bas și gata cântecul. Pentru mine, aflând că există un sample de-ăsta pe undeva pe interneți, am zis să îmi suflec mânecile și să scormonesc dup el. Ce a ieșit vedeți mai jos:

Căutarea sample-ului a durat vreo 20 de minute, aranjarea bucăților care alcătuiesc tema melodiilor – alte 15. Nu e perfect, părțile nu se leagă la fel de fluid ca în melodie, dar ideea este acolo. Singura problemă e că nu pot fi cu adevărat sigur că ăsta e sample-ul pe care l-a folosit Kieran. Dacă sample-ul a fost luat de-a gata, Matteo nu poate fi acuzat de nimic, întrucât studioul poate cumpăra sample-uri la fel ca toată lumea, iar de ciordeală am convingerea că nu poate fi vorba.

În condițiile în care apar sample-uri noi în fiecare săptămână, problema plagiatului din acest punct de vedere nu există, iar publicul trebuie să înțeleagă acest lucru și să se bucure de fiecare melodie, chit că abordează aceeași temă. Din editarea sample-urilor pot ieși melodii fantastice, cel mai bun exemplu fiind “Smack My Bitch Up” (The Prodigy):


Dan Pandrea

Common sense owner. Electronic music, photography and tech.

0 thoughts on “În ce condiții putem vorbi de plagiat în muzică”

Leave a Reply

Related Posts

Muzica

Tuesday Maybe este albumul de ascultat în drum spre festivaluri

Ce asculți în drum spre festivaluri? Aceleași melodii pe care vei dansa o noapte întreagă? Cam redundant, zic. Așa că v-am găsit ceva care să vă bage în starea de festival, dar care să nu Read more…

Muzica

Armin van Buuren – Sunny Days

Se pare că Armin merge pe rețeta melodiilor lansate în versiune pop, ca mai apoi să fie remixate de comunitatea DJilor trance. S-a întâmplat cu I Need You, se întâmplă și acum cu Sunny Days. Read more…

Muzica

Am făcut un cover Above & Beyond pe iPhone

Ziceam acum ceva timp că Apple a pompat noi lucruri în versiunea iOS a aplicației GarageBand. Unul dintre ele este plugin-ul Alchemy, cumpărat de americani în urmă cu vreo doi ani. Am vrut să văd Read more…