268770905Veni sfânta zi de sâmbătă în care se doarme și se lenevește. N-a fost cazul de data asta: nu pot să dorm în weekend dacă în timpul săptămânii mă trezesc la ore dureroase. Nicio problemă, zic. Dășchid tuitărul și văd că se adună lumea pe Stadionul Arcul de Triumf să vadă meciul Steaua – Timișoara. Primul meu meci de rugby, emoții și, firește, #rugbytwittmeet cu bloghiștii, deci companie plăcută.

Primesc de la Chinezu coordonatele locului în public, nimeresc din prima și aștept puhoiul de bloghiști să ni se alăture. Nu și de data asta, pentru că de-al de Hoinaru și Pandutzu au zis să facă cerculețe în curtea Hondei. Oricum Chinezu s-a bucurat să afle că sunt pentru prima dată la un meci de rugby, că se câștigă public, mai ales bloghiști de succes (ca mine, de altfel) care să scrie despre acest sport minunat (revin imediat) și să-l promoveze.

Neavând cunoștințe despre regulile jocului (doar că o echipă trebuie să puncteze de mai multe ori și de o diferență față de fotbalul american), Chinezu mi-a explicat părintește ce și cum, despre regula offside-ului și multe altele pe care acum nu le mai țin minte, dar mi le voi regăsi în HDD la meciul următor.

Chinezu spune că am avut noroc că am venit tocmai la meciul ăsta, că a doua repriză a fost fantastică (și a fost: Steaua a câștigat meciul pe ultima acțiune de atac), că a fost o premieră pe stadion pentru că au pus microfoane pe arbitri și s-a putut auzi ce și de ce ia decizii.

Da, rugby-ul e un joc foarte inteligent, deși la prima vedere avem de a face cu niște băieți care se ating prin zone dubioase. Tactică, forță, viteză de reacție, agilitate și nu în ultimul rand publicul.

Ca să închei, voi reveni un pic la fotbalul american și la părerea lui George Carlin despre acesta: