Generatia uitucilor

Astazi am fost foarte matinal (chiar prea matinal) si am deschis televizorul numai sa constat ca inca un artist autohton s-a stins: Madalina Manole. Stiti voi: fata cu parul de foc, te-am vazut/mi-ai placut/ce ramane de facut, fata draga, nu fi trista etc.

Ce stiam pana acum despre Madalina Manole? Artista a anilor ‘90, muzica usoara, un par frumos si o voce si mai frumoasa. Problema e ca nu a fost material de Libertatea, Capatos, Morar, OTV si Madalina s-a retras intr-un semi-anonimat. Ce-o face Madalina Manole? Probabil ca bine, avem aceeasi imagine cu chitara. Asta ne-am fi spus acum cateva zile.

Ce stiam pana acum cateva luni sau ani despre Gheorghe Dinica, Jean Constantin, Adrian Pintea, Laura Stoica, Michael Jackson (desi pe el nu l-as baga printre ai nostri?), de Teo Peter isi mai aduce aminte cineva? Cred ca da, avand in vedere ca era si un AMERICAN pe acolo (Oh, say! can you see…). Mai toti erau intr-un semi-anonimat (il exclud pe Michael) si singura glorie 2.0 pe care o cunosc se afla intotdeauna in posteritate.

Si toate lucrurile acestea ar trece fara prea mult stres asupra simturilor daca Twitteru’ si Facebook vuiesc cu RIP-uri, linkuri, cantece si filme/videoclipuri cu cel ce acum ar trebui sa se odihneasca in pace, nu sa fie invocat post-mortem.

 

1 Comment

  1. Cred ca oamenii astia mai si dramatizeaza. Vor sa fie si ei parte din sentimentul asta colectiv. E foarte la moda. Pe unii ii face sa creada ca traiesc mai intens.

Leave a Reply

© 2017 Dan Pandrea

Theme by Anders NorénUp ↑