În anumite momente avem fitilul așa de scurt încât nu e nevoie decât de o scânteie pentru a ne aprinde. Urmează valuri de injurii și nemulțumiri, trebuie să refulăm și să spunem ce avem pe inimă. Dar hai să luăm două cazuri concrete: muzică și sport.

Primul dintre ele se referă la proaspeții reprezentanți ai României la Eurovision, Mandinga, cei care au participat cu o melodie care poate fi bine descrisă (și pe bună dreptate) ca o șaorma cu de toate. Nu am ascultat toate piesele care au participat la selecția naționala, însă “Zaleilah” are acel amestec de comercial și balcanic, care în momentul de față este bine cunoscut în Vest. Văzusem la un moment dat că Nebuloasa avea temeri că toată puștimea cu cartelă votează Mandinga și că nu e corect. Say what? Toate alocațiile merg pe voturi? Cam românească îngrijorarea noastră față de banii vecinului.

Al doilea dintre ele m-a surprins inițial, dar apoi mi-am revenit știind că de fapt e vorba de România. “Jos cu Mitică, jos cu Sandu!” – Asta scrie presa sportivă din România. Prosport și Gazeta Sporturilor au luat atitudine împotriva șefilor fotbalului Românesc, pentru că aceștia nu au ajutat mai deloc sportul în ultimii 20 de ani. Să ne înțelegem: o să mă duc să strig “Jos Sandu! Jos Mitică” în fața federației când ai noștri jurnaliști nu vor mai scrie de Cruduța și toate pisicuțele ce sunt demne de Cancan și restul tabloidelor. Având în vedere că performanțele jucătorilor nu îi urcă pe podiumuri, rămâne la decizia presei să transforme rahatul în bici.

Spuneam acum ceva vreme că a reacționa la cald nu duce la nimic constructiv. Hai mai bine să vedem ce se întâmplă, deși nu-mi pun mari speranțe în Mandinga, iar în presa sportivă lu’ pește nici atât.

foto via