Două filme de acțiune diferite și două impresii cu aceeași caracteristică. Dacă ar fi să rezum cele două titluri într-o propoziție, cam așa aș face-o. Dacă ar fi să dezvolt…

În cadrul laboratoarelor de media pe care le făceam în facultate, profesorul spunea că trebuie să ne învețe să nu mai dăm răspunsuri tâmpite la întrebarea “Ți-a plăcut filmul ăsta?” și să ne axăm mai mult pe motive. Așadar încep cu The Hunger Games:

Pornesc de la ideea că întotdeauna mi-au plăcut filmele ce aveau drept cadru o societate utopică (Matrix, Equilibrium, Tron etc), pentru că acolo reușeam să găsesc niște defecte ce erau prezente și în cea reală. Pe scurt: o țară ce a fost marcată de un război civil organizează în fiecare an “Jocurile Foamei”, o competiție sângeroasă între 24 tineri din cele 12 districte ce au fost înfrânte în conflict, câștigător fiind ultimul supraviețuitor (“I will be The One“). În districtul al 12-lea se află și personajul principal, Katniss, care se oferă drept voluntar pentru a evita participarea surorii sale. Din momentul respectiv până la final am fost atras de acțiunea filmului, în special de unghiurile de filmare și de lipsa trepiedului în cele mai multe cazuri. Discrepanța dintre cele două societăți prezentate în film mi-a părut familiară (în “Demolition Man”) și a ajutat la definirea personajului principal drept neadaptat în “lumea nouă”. Dacă vreți să vedeți un film bun, în care Woody Harrelson și-o cam bate de toți, The Hunger Games e o alegere bună.

La Battleship am ajuns prin intermediul Top Gear și eram curios să văd cât de tare va fi bătută Rihanna în film, dat fiind contextul romantic de acum ceva timp. Lăsând asta la o parte, Battleship e filmul ăla cu explozii la kilogram și un fir narativ destul de întrerupt. Scenariul conține destul de multe clișee, băiatul rebel, impulsiv și încăpățânat ajunge să ia decizii care aparent îl depășesc, ca în final să salveze ziua. De partea cealaltă avem parte de încă o invazie extraterestră, ce se sfârșește brusc. Mi-am pus multe întrebări după film, însă cum nu vreau să dau din casă, vă invit să mergeți la cinema și să-l vedeți doar dacă v-ați excitat enorm când ați văzut Transformers (are același CGI).

Ca la orice eveniment Top Gear s-au dat și niște premii, iar niște băieți cu avioane au făcut o demonstrație în fața publicului:


Dan Pandrea

Common sense owner. Electronic music, photography and tech.

Leave a Reply

Related Posts

Cotidiene

Nu există motivație mai mare decât foamea

Bănuiesc că ați văzut știrea conform căreia un sfert din tineri nu studiază sau nu muncesc. Să mă apuc acum să zic cum am muncit eu “la viața mea” nu ar rezolva mare lucru într-un Read more…

Relax

Una bună cu Elon Musk și Artificial Intelligence

Artificial Intelligence is the rage these days. Este imposibil să nu dați peste o variantă a propoziției anterioare dacă navigați pe site-urile care tratează subiectul. De asemenea, cred că știți până acum că Elon Musk Read more…

Cotidiene

Cum îți dai seama dacă oamenii vor o schimbare în bine

Știți că românii așteaptă venirea unui Mesia politic, care să ne arate calea și noi să ne schimbăm după învățăturile lui. De asemenea, știți că românii se ghidează după dictonul “să se facă, apoi respectăm Read more…