Două filme de acțiune diferite și două impresii cu aceeași caracteristică. Dacă ar fi să rezum cele două titluri într-o propoziție, cam așa aș face-o. Dacă ar fi să dezvolt…

În cadrul laboratoarelor de media pe care le făceam în facultate, profesorul spunea că trebuie să ne învețe să nu mai dăm răspunsuri tâmpite la întrebarea “Ți-a plăcut filmul ăsta?” și să ne axăm mai mult pe motive. Așadar încep cu The Hunger Games:

Pornesc de la ideea că întotdeauna mi-au plăcut filmele ce aveau drept cadru o societate utopică (Matrix, Equilibrium, Tron etc), pentru că acolo reușeam să găsesc niște defecte ce erau prezente și în cea reală. Pe scurt: o țară ce a fost marcată de un război civil organizează în fiecare an “Jocurile Foamei”, o competiție sângeroasă între 24 tineri din cele 12 districte ce au fost înfrânte în conflict, câștigător fiind ultimul supraviețuitor (“I will be The One“). În districtul al 12-lea se află și personajul principal, Katniss, care se oferă drept voluntar pentru a evita participarea surorii sale. Din momentul respectiv până la final am fost atras de acțiunea filmului, în special de unghiurile de filmare și de lipsa trepiedului în cele mai multe cazuri. Discrepanța dintre cele două societăți prezentate în film mi-a părut familiară (în “Demolition Man”) și a ajutat la definirea personajului principal drept neadaptat în “lumea nouă”. Dacă vreți să vedeți un film bun, în care Woody Harrelson și-o cam bate de toți, The Hunger Games e o alegere bună.

La Battleship am ajuns prin intermediul Top Gear și eram curios să văd cât de tare va fi bătută Rihanna în film, dat fiind contextul romantic de acum ceva timp. Lăsând asta la o parte, Battleship e filmul ăla cu explozii la kilogram și un fir narativ destul de întrerupt. Scenariul conține destul de multe clișee, băiatul rebel, impulsiv și încăpățânat ajunge să ia decizii care aparent îl depășesc, ca în final să salveze ziua. De partea cealaltă avem parte de încă o invazie extraterestră, ce se sfârșește brusc. Mi-am pus multe întrebări după film, însă cum nu vreau să dau din casă, vă invit să mergeți la cinema și să-l vedeți doar dacă v-ați excitat enorm când ați văzut Transformers (are același CGI).

Ca la orice eveniment Top Gear s-au dat și niște premii, iar niște băieți cu avioane au făcut o demonstrație în fața publicului:


Dan Pandrea

Common sense owner. Electronic music, photography and tech.

Leave a Reply

Related Posts

Cotidiene

Când aud de taxa de solidaritate, mă aștept la anunțul unirii cu Basarabia

Hai că n-avem timp să ne tragem sufletul și primim din nou gogoașa cu taxa de solidaritate. De data asta, în valoare de 2% și plătită de angajator. Pentru ce o fi solidaritatea aia, nu Read more…

Auto

Alternativă la DN2

Pentru că am trecut peste unul dintre cele mai sângeroase weekend-uri de pe șoselele României, vă las mai jos o variantă de evitare a Drumului Național 2, între Buzău și București. Varianta e valabilă atât Read more…

Cotidiene

Avem conducătorii pe care îi merităm

Un consilier local din comuna Sadu, judeţul Sibiu, a propus ca poliţiştii să anunţe mai întâi la Primărie când vin să facă razii în comună, ca oamenii să se poată feri. „Noi îi plătim, şi Read more…