Aseară m-am întâlnit cu câțiva colegi de facultate pe care nu-i mai văzusem demult la un loc, ca să râdem, să bem câteva beri și să ne simțim bine. Cu o zi în urmă sun la The Gin factory să fac rezervare, dialogul decurgând absolut normal și rezolvând treaba în două minute. Cu o oră înainte de a ajunge în locul respectiv m-am gândit să mai rezerv încă 5 locuri, că nu se știe.
Nu există nicio rezervare pe numele Dan Pandrea! Dar rezolvăm! Puteți veni!
Ajung pe Lipscani și văd cum rezervarea de 25 persoane era făcută pe locuri în care intrau maxim 17. Noroc cu cei care nu au putut să ajungă și nu a trebuit să stam unii peste alții în picioare. O altă problemă pe care am întâlnit-o aseară a fost terminarea stocurilor de bere, pentru anumite mărci (aia de-i zice regele berii și aia cu mecanismul mișto de desfacere a sticlei). Și se știe deja că dacă îi iei omului cea mai de preț licoare care merge de minune la orice discuție… practic i-ai distrus universul, la fel precum căderea Facebook din minutele astea.
Mi s-a părut absolut normal ca bacșișul să fie puțin spre deloc, însă ce a urmat a fost sublim. Supărată că nu i-am plătit corect serviciile ireproșabile, domnișoara a ținut să-mi spună pe un ton înțepat că merge să-mi aducă puținul rest. Am refuzat-o politicos și mi-am văzut de ale mele.
Morala: angajații te pot trage în jos dacă nu îi supraveghezi. Poți să ai un pub foarte frumos (ceea ce The Gin Factory reușește să fie), dar dacă oamenii pe care îi ai în subordine nu sunt în stare să ducă la bun sfârșit cerințele normale ale unui client, atunci s-ar putea ca eu și cei cu care am venit acolo să nu mai călcăm pe acolo. La fel s-a întâmplat și cu un băiat de la livrări.
Leave a Reply