Acum niște ani primeam de ziua mea o carte intitulată “Cum să ne purtăm cu personalitățile dificile”, unul dintre cele mai bune lucruri care mi s-au întâmplat. Pe lângă structura ușor de parcurs: exemplul unor pacienți, analiza profesioniștilor care au scris cartea și propunerea lor în vederea rezolvării situațiilor create de persoanele dificile, cartea mi-a arătat, dacă mai era cazul, că paranoicii se activează cel mai repede dacă se întâmplă să calci pe bec.

Campania electorală a scos la suprafață paranoia oamenilor care, în alte condiții, își vedeau de treabă și nu se implicau în viața politică sau chiar cea socială. Rezultatul primului tur al alegerilor a accentuat și mai mult senzația că mă aflu printre oameni paranoici, inși care nu înțeleg de ce a strâns Ponta 40% și, de asemenea, nu înțeleg cum de există oameni atât de proști care să îl susțină. Proști sau deștepți, oamenii și-au manifestat dreptul de a vota și, din păcate pentru unii, cam asta înseamnă democrația.

Nu stau acum să explic de ce Ponta are aproape 10% peste Iohannis, ci revin la cartea menționată mai sus. Capitolul dedicat paranoicilor vorbește despre o familie proaspăt mutată într-un cartier liniștit, de case cu grădini, care se trezește cu un vecin pus pe scandal din cauza unei urme de roți pe colțul grădinii sale. Soția are pornirea de a aplica tactica “e doar un petec de pământ”, în timp ce soțul intervine și își cere scuze, explicându-i mai târziu jumătății sale că oamenilor paranoici le trebuie tăiat elanul cât mai repede.

Politică, religie, fotbal. Astea sunt subiectele pe care trebuie să le evitați dacă aveti oameni pe lângă voi, cu gândiri paranoice.


Dan Pandrea

Common sense owner. Electronic music, photography and tech.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.