Cand corporatistii coboara de la etajele superioare

mxhost logoCand se intampla exact ce am scris in titlu, respectivii pot observa ca baietii care stau putin mai jos nu cer lucruri imposibile, ci firesti. Sa luam ca exemplu o firma de hosting care pana mai recent parea ca discuta cu clientii tocmai din etajele superioare. Daca a fost un lucru ce m-a deranjat la site-ul asta a fost modul in care arata si lipsa intuitiei in aranjarea meniurilor si paginilor… uneori ma invarteam in cerc. Un design neatractiv lasa de gandit ca o persoana, fie ea juridica nu ia in considerare forma mesajului si tine cont numai de fond. Este adevarat: trebuie pastrat un echilibru intre cele doua, dar raportul nu trebuie sa fie niciodata de 100 la 1 in favoarea fondului.

Asa cum spuneam, pana mai ieri asa stateau lucrurile. Intr-o zi ma trezesc ca am uitat sa achit factura si intru repede pe site – stupoare (si de bine): un design fresh, culori bine proportionate, meniuri bine definite, 1 aprilie nu era. Deci clar oamenii astia au decis sa se orienteze mai mult catre clienti, catre baietii de la etajele de mai jos. Mai mult decat atat, oamenii de la mxhost au decis sa se avante si in social media, organizand un concurs pentru bloggeri. Este un prim pas ce trebuie laudat: asteptam si pagina de facebook si contul de twitter pentru mai multa expunere, nu de alta, dar eu n-am aflat de ei prin intermediul sfantului google, ci de la un tip oarecare.

Deci, daca vreti sa castigati ce se pune la bataie, scriti!

PS: Nu uitati sa lasati un numar la plesneala intre 1 si 10000! Al meu este 3468 (n-are nicio semnificatie)

 

2 Comments

  1. ca tot veni vorba, zilele trecute am depus un ticket pentru ca erau niste probleme cu accesarea de pe niste IPuri. cred ca n-a durat mai mult de o ora pana sa se rezolve.

    • am avut niste probleme mai demult cu mail-ul -> un ticket, cateva reply-uri si s-a rezolvat. acum vreo 2 saptamani am avut probleme cu spam-ul pe mail, raspunsurile au fost la fel de prompte.

Leave a Reply

© 2017 Dan Pandrea

Theme by Anders NorénUp ↑