Până la “blog quality” trebuie să vă pun în temă. Totul pornește de la decizia lui Arhi de a-și monetiza blogul prin sistemul de comentarii. Citiți aici. Nimic nou, se pare că Zoso a dat startul, am scris și despre asta.

Întrebarea pe care o am vine ca urmare a citirii articolului lui Sorin Tudor, în care explică latura practică a deciziei lui Arhi. Toate bune și frumoase până ce termenii “arhiblog” și “blog quality” sunt alăturați. Vreo două minute n-am putut să trec de paragraful ăla, din cauză că am o concepție total diferită față de un blog de calitate. Adică:

Sunt perfect conștient că noțiunea de “calitate” (sau blog quality) diferă de la persoană la persoană. Numai că Sorin face paralelă între publicații autoproclamate drept “quality” (care pun țâțe și buci, VEZI AICI și alte dovezi de un jurnalism suprem pe versiunile online) și bloggerii care, dacă ar proceda la fel, ar fi considerați având un “limbaj trivial, suburban și neadecvat”. Corect, e mai ușor să dai într-un blogger, decât într-o publicație mare.

Problema mea apare în momentul în care ma uit peste conținutul lui Arhi. Creierul meu nu poate să conceapă că respectivul conținut e quality. E mai mult “a day in the life”. Scaturday GIFs, articole cu buci și țâțe, articole de tip jurnal. Nu e blog quality, cel puțin nu pentru mine.

Văd blog-ul lui Arhi în felul următor: un blogger notoriu vorbește despre viața lui și elementele terțe ce-l influențează. Atât. Nu văd latura practică pe care o întâlnesc la Zoso. Țin minte un articol în care vorbea de ceva plugin-uri utile pe blog, trebuie să-l pun iar pe ăla de “subscribe to comments”. Dacă tot vorbim de blog quality Cristina Bazavan se înscrie în categorie. Are o scriitură pe care probabil eu n-o s-o stăpânesc prea curând.

Cam atât. Dați cu roșii prin comentarii.


Dan Pandrea

Common sense owner. Electronic music, photography and tech.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.