Big Hero 6 demonstrează încă o dată că nu trebuie să ai cine știe ce poveste, dacă transmiți o lecție de viață, incluzi niște tipologii și cel puțin un personaj ușor de iubit de public. Nu este un film extraordinar, însă îl salvează tehnica animației, pentru că anumite scene sunt absolut superb filmate/produse.

Nici personajele nu sunt cine știe ce: în afară de Hiro, eroul principal, și Baymax, un robot construit pentru a oferi asistență medicală, restul fețelor nu vor rămâne mult în memoria celor care au văzut filmul în cinema.

Baymax e ușor de plăcut, naște situații comice prin limitările pe care le are ca robot și, tot prin aceleași limitări, oferă momentul înduioșător al filmului (care pute fi realizat mult mai bine). O altă problemă a filmului ține de motivul antagonistului de a face prăpăd în orașul San Fransokyo, pentru că Disney vrea ca în final să uităm până și de el.

Dacă vreți să râdeți la câteva faze și să vedeți un scurt metraj absolut adorabil înainte de Big Hero 6, merită să petreceți cele 102 minute la cinema.

PS: Având în vedere că Disney a cumpărat Marvel, stați până la finalul filmului 😉

Categories: Uncategorized

Dan Pandrea

Common sense owner. Electronic music, photography and tech.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.