Am ascultat de foarte multe ori melodiile lui Aylin după ce m-am întors din Jazz Book. Cumva am rămas cu impresia că, atunci când e vorba de jazz, live e mult mai bine. E mai intim, mai cald şi mai sincer.  Şi băieţii de la Lucky Charms ştiu cum să-i complementeze vocea.

Marţi seară am avut melodii de toate felurile: în română, engleză, franceză şi turcă, semn că nu ai cum să te plictiseşti stând la masă şi bucurându-te de o muzică mult mai liniştită decât cea cu care eşti bombardat zilnic. Revenirile în industria muzicală sunt cu atât mai bune cu cât artistul schimbă stilul, ajunge să-mi placă şi să rămână în playlist-ul meu.

Restul nu contează. Că nu e loc pe radio de muzica lui Aylin, asta e, dar îi rămâne la dispoziţie întreg internetul, iar acolo poate cunoaşte fani care altfel nu s-ar fi întâlnit cu muzica ei.

Categories: Muzica

Dan Pandrea

Common sense owner. Electronic music, photography and tech.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.