Valea Prahovei ne-a avertizat… violent!

Vom avea parte de o surpriza, asa am fost anuntati. Ultima din aceasta zi si ne vom intoarce intr-o Capitala prea ocupata pentru a respira un aer diferit fata de cel al betoanelor si al aglomerarii. Valea Prahovei este invadata de ape si vant, dar Comarnicul reuseste sa reziste in calea ploii si incepe sa alunge norii. Formele nebune ale pamantului incep sa se cuminteasca si dupa cateva minute parcurgem suprafata plana a campiei.

Ne oprim in Ploiesti, asteptam surpriza. Dupa cateva minute privim unda verde. Pornim catre supriza. Lasam autocarul sa-si traga sufletul si sa se usuce. Intram pe o alee si imediat intr-o curte. Casa batraneasca. Urcam cele cateva trepte si unii dintre noi raman amortiti. Acolo aveam sa ne primim surpriza: o cofetarie improvizata si produse de care majoritatea nu auzisera. Vom bea frulata*. Ma asez la masa alaturi de Hoinaru, Miruna, Misha, Trofin si Mihai. Incepem sa descoperim decorul. In spatele lui Trofin descoper o lumanare arzanda, doua iconite si Biblia. Incaperea prezenta un miros intepator, ca si cum toate fabricile de ceaiuri s-ar fi contopit intr-o casuta din Ploiesti. Incepem sa ne gandim la ceea ce studiasem in liceu, mai exact la Mircea Eliade cu a sa “La Tiganci”. Am acasa niste partituri de pian, la Brasov le cantasem colegilor o bucata din Bohemian Rhapsody si Apologize. Miruna si Misha erau convinse ca asta e ultima data cand o sa ne intalnim in aceasta formula, Trofin se astepta dintr-un moment intr-altul sa vada o nemtoaica sau o “ovreica”, Hoinaru se pregatea de ultimul tweet din viata lui si eu ma gandeam ca ar fi fost bine sa ne caram naibii mai repede de acolo.

Frulatele au ajuns doar la Hoinaru si Mihai, in timp ce eu, impreuna cu Miruna si Trofin am epuizat stocul de tiramisu. Tanti care ne-a servit a spus ca nu stie daca vom termina portiile respective, inca un semn al nesigurantei zilei urmatoare. De ieri n-am mai vorbit cu colegii de masa, sper sa fie ok, desi cred ca Hoinaru si Mihai vor avea niste probleme la urmatoarea luna plina. Ciudat este faptul ca unii dintre noi au raportat o oarecare amorteala a bratelor si a gatului. (inca o data) Ciudat.

Somnul mi-a fost profund, m-am trezit cu greu. Am putut sa-mi recunosc colegii de apartament, gustul de omleta nu mi-a fost schimbat, berea are acelasi gust, aceeasi textura si acelasi efect. Deci tiramisu a fost ok, nu m-a omorat (inca). Sunt curios ce s-a intamplat cu Hoinaru si Mihai.

*Frulatele – aprox. Shake

PS: Nu-i asa ca facem o retroversiune din romana in engleza pentru a intelege mai bine un termen?


Dan Pandrea

Common sense owner. Electronic music, photography and tech.

2 Comments

Anca Duma · July 6, 2010 at 18:27

fericiti cei ce nu au gustat nici din frulata, nici din prajituri, nici din ceai. la noi nu a mai ajuns nimic, dar ce delicioasa a fost inghetata cumparata de la magazinul din colt :))

Muzica, Media, Gadgets » Deci ce s-a mai intamplat · July 10, 2010 at 00:12

[…] nu prea, dupa cum am spus in postul anterior, am avut parte de o experienta inedita, una dintre cele cateva traite in cadrul excursiei de la […]

Leave a Reply

Related Posts

Cotidiene

Un canal de Youtube pentru fanii minimalismului

Matt D’Avella e un tip care trăiește într-un apartament minimalist și vorbește pe Youtube despre asta. Bine, a și regizat un documentar pe aceeași temă – îl puteți vedea pe Netflix. Motiv pentru care (probabil) Read more…

Cotidiene

Sunt curios ce influență poate avea un retailer asupra unui serviciu de curierat

Pentru cei care mă știu, povestea coletului Urgent Cargus din preajma Crăciunului este cunoscută. Pe scurt: un produs comandat de pe ASOS și livrat perfect până la Oradea de către DHL a ajuns în mâinile Read more…

Cotidiene

Cu ce-am rămas după un Paște petrecut acasă

E fain să te întorci acasă, mai ales de Sărbători. Prinși în bula asta a Capitalei ce respiră foarte greu, treapta mai mică de viteză a Provinciei prinde bine. După multă mâncare și tradiționala adunare Read more…