Pentru chestia asta nu prea ai ce sa faci. Chemi politia? Foarte bine, dar pana acum n-am vazut doi agenti sa dea stingerea unei nunti pe motiv de plangere.

Deci care ar fi solutia? Simplu: aruncat bolovan in geamul restaurantului cu mesaj catre patron – “izoleaza-ti fonic carciuma!”

Pe langa faptul ca nu-mi place stilul Popcorn (pentru ca in urma cu doi ani, la Costinesti, toata lumea se uita la mine ca la felul 13 ca nu mi se parea cine stie ce David Deejay cu Dony), avem parte si de niste videoclipuri… indoielnice din punct de vedere calitativ. Sigur, forma este atragatoare: multi baieti frezati, hardware cat sa organizam inca un Live Aid si frumuseti dambovitene care se misca foarte agitat. Fondul (sau mesajul) este transmis de cele mai multe ori prost sau lipseste cu desavarsire. Cei de la Deepcentral au incercat ceva abstract in piesa In Love si nici acum nu stiu ce vor sa transmita (poate o fi urarea de “fir intins” pentru pescari). Temptation a lui David Deejay imi tranteste o exprimare ca din topor prin intrebarea “Do you want a tea?” si imi arata pe una care isi imagineaza a fi “invadata” de replici ale baietilor, cam la fel se intampla si in Thriller-ul lui MJ, tipa trezindu-se la un moment dat la realitate. Videoclipurile Innei sunt eclipsate de vocea acesteia (si nu e de bine). O alta problema ar fi ca, nefiind pasionat de stilul asta, nu stiu cine mai canta pe la noi asa ceva, deci nu mai am exemple, astept sa sariti cu ele.

Ultima chestie: daca tot faci EDM si te tine buzunaru’ sa-ti faci videoclip, de ce apari in el cu mixerul si playerele? Stiu, esti DJ, asta faci tot timpul, dar e aiurea: tu nu mixezi nimic in cele 3 minute si jumatate de videoclip, iti canta melodia doar.

Avand in vedere ca aproape toate videoclipurile abuzeaza grav (pleonasm?) de slow motion (ah, mi-am amintit de Deepside Deejays), m-am gandit sa pun aici un exemplu de slow motion bine gandit:

Ca sa raspund la aceasta intrebare, ma folosesc de un geniu al comediei: Eddie Murphy.

Linia de iPod-uri s-a bucurat de prezente noi in materie de design, modelele Shuffle si Nano avand noi haine la purtator. Avand in vedere ca apreciez designul Apple (thumbs up for Jonny Ive), ma gandesc sa le iau pe fiecare in parte:

Ipod Shuffle: Apple a aplecat urechea si a inteles ca oamenii au pe acasa perechi de casti in care au investit o suma frumoasa de bani, asa ca ar fi pacat sa le arunce sau sa le lase printr-un colt de sertar. Cum vechiul Shuffle avea butoanele pe firul castilor, erai obligat sa ramai la cele care veneau cu player-ul. Drept urmare, Apple a lansat un Shuffle de marimea unei bucati de ciocolata (nu stiu ce gust are, sincer), cu butoate aproape identice cu cele de pe generatia a doua si cu nelipsitul sistem de prindere. Singurul lucru bun ce a ramas de la generatia veche este sistemul Voice Over. Bateria va canta muzica timp de 15 ore, mai mult decat suficient pe un drum cu trenul intre Bucuresti si Targu Mures. A da… 49$ pentru un player de 2GB… daca va interesa.

In ceea ce priveste noua generatie de Nano, imi permit sa fiu sceptic. Aceasta e a 6-a generatie si toata lumea se astepta de la Apple sa faca pasi siguri. Acest Nano este o miscare indrazneata, avand in vedere faptul ca si a 3-a generatie a prezentat un design nou. Problema e ca Nano-ul respectiv nu s-a bucurat de prea multa apreciere, asa ca Apple a fost nevoit sa revina la imaginea clasica. Eu sper sa ma insel: aceasta varianta cu ecran multitouch, shake to shuffle si o interfata ce a muscat din iOS va costa 149$ pentru 8GB si 179$ pentru 16GB. Apple afirma ca bateria va pompa muzica in urechi timp de 24 de ore, suficient daca vreti sa strabateti tara in lung si-n lat cu CFR.

iPod Touch vine cu imbunatatiri atat din punct de vedere al dotarilor, cat si din perspectiva software-ului. Interiorul a fost modificat prin introducerea procesorului A4, a unei camere video HD (desi, dupa site-ul lor, face poze la rezolutie de 960×720) si a unei camere frontale pentru apeluri video via wireless. La exterior gasim un display Retina si o structura mai supla, ce masoara doar 7.2 milimetri. Ceea ce este imbucurator la acest produs se datoreaza si baietilor de la marketing. Pana acum, daca voiai sa-ti cumperi cel mai ieftin iPod Touch, trebuia sa te multumesti cu versiunea de 8GB a versiunii precedente. Nu si acum, contabilii luand decizia sa arunce o versiune de 8GB cu toate dotarile mentionate mai sus la un pret de 229$. Versiunile de 32GB si 64GB costa 299$, respectiv 399$.

Asa cum toate iPod-urile n-ar putea exista fara software-ul proprietar, Apple a decis sa anunte a 10-a versiune iTunes. Cea mai importanta trasatura este introducerea unei retele de socializare care are ca principala caracteristica…. ghiciti… muzica! Asadar, ne pregatim sa spunem la revedere batranului MySpace si sa-l salutam pe Ping. O alta schimbare este un design nou al logo-ului si a catorva detalii de afisare a melodiilor.

Ultimele randuri sunt dedicate celei de-a treia incercari de a ambala frumos conceptul Apple TV. Dupa doua esecuri, Jobs spera sa multumeasca publicul cu un dispozitiv ce va usura inchirierea continutului video si afisarea sa pe LCD. 99$ si show-uri TV de 99 centi bucata vor fi principalele atractii ale unei cutiute cu logo-ul Apple.

Deci, ce va luati de Craciun?

Este un pic ciudat sa-mi invadez propriul spatiu cu lucrurile de la Bucuresti, camera ramanand aproape neschimbata de cand am terminat liceul. Biroul meu are doua sertare cu roluri bine diferite: cel din stanga destinat materialelor de studiu, cel din dreapta rezervat micilor prostii. Chestia e ca in sertarul drept s-au adunat niste lucruri foarte tari, pe care astazi le-am redescoperit.

Cabluri, joc electronic de poker, mp3 player, surubelnita, huse etc. Cel mai tare item gasit ramane avariatul Nokia 6131, telefon ce a indurat nisipurile plajei din Mamaia si s-a vindecat de la sine. Din pacate, nu mai e la fel de sanatos si zace in sertar, sperand sa-l mai folosesc vreodata.

Lucruri faine puteti gasi prin sertarele voastre.

Ne vedem la concerte!

Ideea e ca eu m-am ales cu un Dark Knight. Arata cam asa:

In cazul in care vedeti o poza neagra, uitati-va mai atent. Va scapa un detaliu. Daca nici acum nu v-ati prins, iata despre ce vorbesc:

El este Hiccup (nume dat de Anca) un motanel gasit prin Cismigiu si care are nevoie de un stapan. Pentru doritori, urmatoarele trebuie mentionate:

- stie sa toarca;

- stie sa se joace;

- stie sa faca partea aia mai delicata exact acolo unde trebuie;

- stie sa se alinte;

Singura problema pe care o sa o aveti cu el va fi seara, cand va veti chinui serios sa-l gasiti intr-o camera intunecata. In rest, numai voie buna si o pata neagra pe parchetul vostru, asa cum puteti vedea aici:

Deci, daca stiti pe cineva care sa-l adopte pe ghemul asta negru, aveti sus sectiunea de Contact.

Abia atunci cand ies din casa, apuc sa raspund la aceasta intrebare, incep sa interactionez cu ceilalti. Userul de Twitter a ajuns sa fie mediator intre audienta si ceea ce se intampla in jur.

Deci, din punctul meu de vedere, Twitter inseamna “mobile”.