Aud in ultima vreme numai “tara de cacat”, binenteles ca referire la plaiurile mioritice. Si e adevarat: Moldova mai are un pic si devine regiune sub nivelul marii, Muntenia se usuca in fiecare vara, Ardealul se chinuie sa lege Romania de Vest printr-o autostrada semi-completa si semi-proiectata si, ca un bonus, romanii se confrunta cu TVA marit si salarii mai mici.

Masuri urgente se cer. Ne tragem brand de tara! Musai! Dupa ce vara trecuta Romania se bucura de The Land of Choice si de ciordeala de la croati, am auzit ca vecina de oras (sau de judet) si colega de liceu dintr-o alta generatie a fost la chinezi sa lanseze o imagine noua a Romaniei, cu ajutorul careia puhoiul de turisti sa ne calce tara si sa lase in urma lor dolari, euro, yeni, lire, leve, coroane etc. A fost asa de neinteresant incat nu am retinut sloganul, dar am retinut pretul campaniei de branding: 850.000 Euro.

Nu stiu pe ce au fost cheltuiti banii astia (probabil in mare parte pe deplasarea din China) si nu stiu ce succes va avea campania (de fapt, stiu), dar pun pariu ca niste absolventi de comunicare si pr ar fi in stare sa promoveze Romania mai bine decat un minister intreg si pe bani considerabil mai putini.

PS: O mana de oameni de la nu stiu ce redactie au reusit sa aduca niste baieti care au lasat material de testimoniale pentru promovarea Romaniei. Brusc toata lumea a dorit sa ne viziteze tara, in special Muntii Fagaras. Credeti ca “Explore the Carpathian Garden” o sa faca iar economia sa duduie?

Popularity: 13% [?]

Cei pasionati de muzica electronica probabil au aflat de tragicul incident desfasurat ieri in Germania. 15 oameni au murit calcati in picioare, in urma formarii unei busculade, organizatorii luand in calcul si anularea evenimentului.

De remarcat este ca principala sursa de informatie n-a fost un portal de stiri, ci chiar Facebook (ATB) si Twitter (Armin).

Popularity: 63% [?]

Primul telefon a fost un 3510i, apoi a urmat un 6131, in final facandu-si loc un n73. Pe vremea aceea eram un fan inrait al finlandezilor, dar in ultima vreme, pana si fanaticii isi dau seama ca ceva nu mai merge bine. Totul a inceput cu iPhone si reactia foarte intarziata pe care Nokia a materializat-o in modelul 5800XpressMusic (toamna lui 2008). Ceilalti producatori lansasera destule modele touchscreen pentru a atrage clientii care n-aveau bani de iPhone.

Trebuie sa ne referim un pic si la sistemul de operare Symbian, care, pe aproape toate terminalele, este greoi si neinteresant dpdv al designului. Era pentru prima data cand ii vedeam pe finlandezi gafaind in spatele concurentei, nu in triumfand in fata ei. Cu toate ca si-a pastrat pozitia de lider de piata, Nokia a trebuit sa ia niste masuri drastice: S60 a fost facut accesibil maselor, s-au lansat niste terminale touch mai ieftine (ex: 5230) si s-a deschis un magazin de aplicatii.

Toate acestea n-au prins prea grozav, de aici rezultand doua stiri foarte importante:

1. Nokia isi cauta CEO;

2. Profitul fata de anul trecut a scazut cu 40%.

PS: Nokia isi pierde repede fanii, abia astept sa-mi iau asta.

Popularity: 71% [?]

PS: Le-am trimis un mesaj sa modifice.

Popularity: 100% [?]

Acum cativa ani Asus facea o miscare curajoasa (si desteapta) si lansa pe piata un laptop mic, cu caracteristici slabe si materiale destul de indoielnice. S-a vandut ca painea calda si ceilalti producatori s-au grabit sa-si lanseze propriile versiuni. Foarte bine: acum avem de unde alege acelasi procesor, acelasi RAM si aproximativ acelasi HDD, dar cu un logo diferit.

Stupiditatea aspirantilor la netbook tine de faptul ca ei vor sa aiba puterea si caracteristicile unui notebook, in ambalajul unui netbook care este destinat sa umble pe net si sa citeasca documente. Alte intrebuintari nu vad. Si nu sunt singurul. La ce iti trebuie hard mare, la ce vrei un procesor rapid? Ca sa te joci? Ca sa vezi toate CAM-urile de pe torente?

Despre persoanele normale care isi iau un netbook pot sa pariez ca au inca un desktop/notebook acasa. Si cred ca respectivele gadgeturi sunt numai bune pentru gaming, filme si muzica.

Popularity: 77% [?]

Astazi am fost foarte matinal (chiar prea matinal) si am deschis televizorul numai sa constat ca inca un artist autohton s-a stins: Madalina Manole. Stiti voi: fata cu parul de foc, te-am vazut/mi-ai placut/ce ramane de facut, fata draga, nu fi trista etc.

Ce stiam pana acum despre Madalina Manole? Artista a anilor ‘90, muzica usoara, un par frumos si o voce si mai frumoasa. Problema e ca nu a fost material de Libertatea, Capatos, Morar, OTV si Madalina s-a retras intr-un semi-anonimat. Ce-o face Madalina Manole? Probabil ca bine, avem aceeasi imagine cu chitara. Asta ne-am fi spus acum cateva zile.

Ce stiam pana acum cateva luni sau ani despre Gheorghe Dinica, Jean Constantin, Adrian Pintea, Laura Stoica, Michael Jackson (desi pe el nu l-as baga printre ai nostri?), de Teo Peter isi mai aduce aminte cineva? Cred ca da, avand in vedere ca era si un AMERICAN pe acolo (Oh, say! can you see…). Mai toti erau intr-un semi-anonimat (il exclud pe Michael) si singura glorie 2.0 pe care o cunosc se afla intotdeauna in posteritate.

Si toate lucrurile acestea ar trece fara prea mult stres asupra simturilor daca Twitteru’ si Facebook vuiesc cu RIP-uri, linkuri, cantece si filme/videoclipuri cu cel ce acum ar trebui sa se odihneasca in pace, nu sa fie invocat post-mortem.

Popularity: 95% [?]

Toti prietenii stiu ca sunt fan Barcelona si am sustinut echipa Spaniei la Campionatul Mondial care tocmai s-a terminat. Am sarit din fotoliu cand Iniesta a fost inca o data omul potrivit la locul potrivit (si mai ales la momentul potrivit) si m-am bucurat ca am castigat inca un pariu cu Ale’.

Am stat conectat la stiri sa vad intoarcerea ibericilor in peninsula si petrecerea. N-am putut sa accept un lucru din toate cele pe care le-am vazut. Este normal sa fii afumat, orice instanta ti-ar da voie dupa ce castigi cel mai important trofeu din fotbal, dar ceea ce au facut Pique si Puyol mi s-a parut deplasat.

Cum Barcelona se chinuie de vreo doua luni sa-l transfere, mi-e ca sefii tunarilor sa nu se enerveze mai tare. Mai mult Cesc este unul dintre favoritii suporterilor lui Arsenal, care au venit pana in Africa de Sud sa afiseze bannere cu mesajul “Cesc, ramai la Arsenal” (aprox.).

Personal imi doresc sa-l vad jucand pe Camp Nou. Multi zic ca nu ar avea loc in echipa, eu pot sa-i contrazic prin argumente: Xavi are deja 30 de ani si a ajuns in varful performantei, Keita la fel si Toure Yaya a plecat. Depinde doar de el sa reuseasca in echipa.

Cam atat.

Popularity: 84% [?]

Multe nu prea, dupa cum am spus in postul anterior, am avut parte de o experienta inedita, una dintre cele cateva traite in cadrul excursiei de la Albota. De la intoarcere stau cu ochii pe site-urile de joburi si incep sa ma joc cu muzica si vad ca ies lucruri frumoase: zilele trecute am facut public profilul de MySpace (via Twitter si Facebook) si am incarcat o piesa (Nova) facuta in aproximativ 4 zile.

Momentan m-am apucat sa caut niste idei pentru o piesa ce are o energie incredibila:

Piesa a fost remixata si de David Vendetta, dar cel mai bine suna sub stilul lui Jerome Isma-Ae:

Am inceput chiar sa ma documentez asupra regulilor de productie, asa ca piesele urmatoare ar trebui sa sune din ce in ce mai bine… teoretic

Popularity: 85% [?]

… Valea Prahovei ne-a avertizat… violent!

Vom avea parte de o surpriza, asa am fost anuntati. Ultima din aceasta zi si ne vom intoarce intr-o Capitala prea ocupata pentru a respira un aer diferit fata de cel al betoanelor si al aglomerarii. Valea Prahovei este invadata de ape si vant, dar Comarnicul reuseste sa reziste in calea ploii si incepe sa alunge norii. Formele nebune ale pamantului incep sa se cuminteasca si dupa cateva minute parcurgem suprafata plana a campiei.

Ne oprim in Ploiesti, asteptam surpriza. Dupa cateva minute privim unda verde. Pornim catre supriza. Lasam autocarul sa-si traga sufletul si sa se usuce. Intram pe o alee si imediat intr-o curte. Casa batraneasca. Urcam cele cateva trepte si unii dintre noi raman amortiti. Acolo aveam sa ne primim surpriza: o cofetarie improvizata si produse de care majoritatea nu auzisera. Vom bea frulata*. Ma asez la masa alaturi de Hoinaru, Miruna, Misha, Trofin si Mihai. Incepem sa descoperim decorul. In spatele lui Trofin descoper o lumanare arzanda, doua iconite si Biblia. Incaperea prezenta un miros intepator, ca si cum toate fabricile de ceaiuri s-ar fi contopit intr-o casuta din Ploiesti. Incepem sa ne gandim la ceea ce studiasem in liceu, mai exact la Mircea Eliade cu a sa “La Tiganci”. Am acasa niste partituri de pian, la Brasov le cantasem colegilor o bucata din Bohemian Rhapsody si Apologize. Miruna si Misha erau convinse ca asta e ultima data cand o sa ne intalnim in aceasta formula, Trofin se astepta dintr-un moment intr-altul sa vada o nemtoaica sau o “ovreica”, Hoinaru se pregatea de ultimul tweet din viata lui si eu ma gandeam ca ar fi fost bine sa ne caram naibii mai repede de acolo.

Frulatele au ajuns doar la Hoinaru si Mihai, in timp ce eu, impreuna cu Miruna si Trofin am epuizat stocul de tiramisu. Tanti care ne-a servit a spus ca nu stie daca vom termina portiile respective, inca un semn al nesigurantei zilei urmatoare. De ieri n-am mai vorbit cu colegii de masa, sper sa fie ok, desi cred ca Hoinaru si Mihai vor avea niste probleme la urmatoarea luna plina. Ciudat este faptul ca unii dintre noi au raportat o oarecare amorteala a bratelor si a gatului. (inca o data) Ciudat.

Somnul mi-a fost profund, m-am trezit cu greu. Am putut sa-mi recunosc colegii de apartament, gustul de omleta nu mi-a fost schimbat, berea are acelasi gust, aceeasi textura si acelasi efect. Deci tiramisu a fost ok, nu m-a omorat (inca). Sunt curios ce s-a intamplat cu Hoinaru si Mihai.

*Frulatele – aprox. Shake

PS: Nu-i asa ca facem o retroversiune din romana in engleza pentru a intelege mai bine un termen?

Popularity: 100% [?]

Maine plec in ultima excursie cu colegii de facultate. Deja stiu scenariul: mancare buna, oameni buni, timp bun… si coleg de camera in persoana lui Hoinaru. Ca tot veni vorba de el, mi-am adus aminte ca mi-a dat o leapsa si cine-s eu sa n-o respect?

Brief-ul suna cam asa: “Numiţi două personaje de desene animate. Unul cu care doriţi să aveţi relaţii principiale şi bazate pe respect reciproc. Cel de-al doilea, cu care poftiţi să aveţi relaţii mai puţin principiale, în care respectul reciproc este opţional (chiar contraindicat).”

Deci ala preferat si cel pe care l-as scuipa intre ochi. Perfect! Scormonind un pic prin amintirile bine depozitate (chiar prea bine) in colturile mintii (da, am capul patrat) am dat peste Courage. Avand in vedere ca intr-un desen animat nu caut in mod special un mesaj pozitiv, ci doar o actiune umoristica bine pusa la punct, Courage nu m-a dezamagit niciodata. Era foarte amuzant sa-l vad cum desfasura actiuni “la sacrificiu” (cum zic comentatorii de pe TVR), desi natura sa era una fricoasa.

Personajul mai putin placut a fost Him (in mare parte datorita incapacitatii mele de a-i genera o identitate):

Leapsa merge mai departe catre Ale’.

Popularity: 82% [?]